Onomastică, origini şi destine omeneşti (1)

Cu deosebire în vremurile vechi se credea că există o legătură între numele ce le purtăm şi parcursul vieţii sau unele trăsături ce ne definesc personalitatea în acest parcurs. Un nume cum ar fi Constantin, ar trebui să probeze fermitatea, tăria; Ştefan are explicaţia la origine de “coroană”. Întâiul martir creştin, Sfântul Ştefan a marcat prin nume oarecum destinul mărturisitorilor lui HRISTOS întru suferinţă şi glorie.

Legătura dintre nume şi explicaţia originară, sema cuvântulului, s-a pierdut tot mai mult prin vreme încât francezii nu permit traducerea numelor şi azi abia mai aflăm ceva urme.Astfel, purtăm un nume sau altul doar pentru a ne deosebi, Ioan să nu fie confundat cu Dumitru. În fapt, acesta este rolul oricărui nume, de a desemna o individualitate umană sau naturală (la numele proprii), iar la substantivele comune indică nişte cate gorii obiectuale sau fiinţale. Să încercăm a vedea astfel originile unor nume, sperând că în acestea unii cititori vor afla lucruri ce i-ar putea interesa.

ANA – nume evreiesc la origine (Hannah), înrudit cu Anania (Hannanyah) şi care însemna “Dumnezeu a avut milă”

ANDREI (ANDREEA) – este un nume grecesc şi nu evreiesc, cum se crede la o primă privire (Andreas) şi stă în legătură cu trăsătura numită “bărbăţie”, “cutezanţă”, “îndrăzneală” (de la aner, andros- “bărbat”). Forma curentă îşi găseşte variante: Ando, Andi, Andra etc.

CRISTIAN /CRISTINA – stă în legătură cu numele lui HRISTOS (CRISTOS,CHRISTOS) şi cu numele de creştin, membru al creştinătăţii Se pune (se punea) mai ales celor născuţi la Crăciun sau în preajma marii sărbători (cazul lui... Eugen Ionescu) . Firesc ar fi ca cei ce poartă numele să-l şi onoreze într-un mod cât mai înalt.

CONSTANTIN - nume latin, provenid din comunul “constans,-tis”,care înseamnă “fermitate”, “constanţă”, “tărie”(feminin Constanţa).

DANIEL – nume evreiesc purtat de marele profet Daniel şi care s-ar explica prin “Dumnezeu m-a judecat”. Variante: forme feminine Daniela, Dana, masculin Dany.

DIMITRIE – prăznuit în Biserica ortodoxă la 26 octombrie, este de origine greacă, descinzând de la numele zeiţei Demetra/ Demeter. Creştinismul a impus forma Demetrios, având la origine vocabula “demometer” ,adică “Maica poporului”. Variante foarte răspândite în sud:Mitru, Mitică…

ELENA – provenind de la numele foarte vechi Helene, aflat şi în “Iliada” lui Homer, explicat de unii ca “făclie”, “torţă”, dar şi “foc sacru”- legat şi de serbările zeiţei Artemis. După alţii, numele ar coborî de la”hele”, ce s-ar traduce ca”lumina arzătoare a soarelui”.

EUGENIA- nume cinstit în Biserica Răsăritului la 24 decembrie. Vine de la numele greceşti: “Evghenios, Evghenia”, vocabula comună”evghenes” însemnând “om nobil, ales”. Variante numeroase: Jeni, Jenică, Gena, Gina, Ghineţ etc.

GAVRIIL ( GABRIEL) – nume ebraic la origini, traducându-se “Dumnezeu a fost puternic”. Rădăcina cuvântului, “gabar” înseamnă “a fi puternic”, iar sufixul”-el” (Dumnezeu) este prescurtare de la Elohim în toate numele (Emanu-el = “Dumnezeu este cu noi”). Variante :Gabriela, Gabi, Găbiţa (ştirista de ex.) .

GHEORGHE ( GEORGE) - aducând mereu aminte de numele Marelui Mucenic Gheorghe, sărbătorit la 23 aprilie. De origine greacă, numele Georgios vine şi el de la “georges”, semnificând “ţăran”, “lucrător al câmpului”. Vergiliu are un ciclu “Georgicele”,descriind anticele munci ale câmpului.

IISUS – numele Mântuitorului lumii, de la ebraicul “Ieşua, Iosua” ,care se traduce, ca majoritatea numelor ebraice, aici semnificând “Dumnezeu este cel ce dă mântuirea”, aşadar Mântuitorul lumii.

IOAN - de origine ebraică, “Yehohanan”se traduce prin “Dumnezeu a avut milă””. Sf.Ioan, Botezătorul Domnului este cel mai faimos om ce l-a purtat şi apoi la toate popoarele creştine: Ivan, Ianoş, Jean, Johann, John etc.

IRINA – direct din limba greacă, tradus prin”cea blândă”, “cea paşnică, împăciuitoare”. Variante: Irineu, -el,

MARIA - numele Maicii Preacurate, sărbătorit la 15 aug. şi 8 septembrie. În limba aramaică “Mariam” înseamnă “doamnă” , “stăpână”. “Maryam” sau forma “Miriam”- cuvânt ce pare să vină de la egipteni, coboară din radicalul verbului “mri”, ce înseamnă “a iubi”, iar cu sufixul”-am” ar rezulta sensul:”cea dragă, cea iubită.”