PALATUL CULTURII DIN BISTRIŢA , ÎN PORT TRADIŢIONAL

Imaginea Palatului Culturii, aşa cum a fost surprinsă, dinafară şi dinăuntru, în ziua Festivalului – Concurs „Istorie şi tradiţii”, organizat de Claudiu Şular, a fost una de sărbătoare, ce a bucurat ochii, privirea, atât a spectatorilor, a invitaţilor, a participanţilor pe scenă, cât mai ales a directorului acestui spaţiu de elită, mai întâi Casă, apoi Centru şi acum Palat, în toată puterea cuvântului, care face parte din viaţa bistriţenilor. Unde întorceai capul, răsărea un alt costum popular, tradiţional, frumos purtat, îngrijit, în culori specifice, simboluri ancestrale, trimiteri la sensurile vieţii. La intrare, în sală, în foaier, pe scenă, costume feminine şi masculine re-alcătuiau perechea iniţială, rosturile vieţii dintotdeauna, jocul de culori însoţindu-l pe cel al paşilor din dans, din mers, din aşteptare. Ca şi cum un voal de sărbătoare s-ar fi aşternut încet, ca prima zăpadă, peste clădirea înnobilată de evenimentele pe care le găzduieşte. Magia acestui costum popular, atât de natural purtat de tineri, de elevi, de copii, a oprit o clipă timpul în loc, făcând posibilă o întoarcere la ţară, la bunici, la copilărie, la vremuri de mult apuse ori doar pe nedrept uitate.
La care dintre arte ţine mai mult Dorel Cosma? La dans, la teatru, la poezie, la pictură, la muzică,la film? La toate la un loc şi tot mai încape. Frumuseţea costumului popular constituie mereu o atracţie, o raritate, mai ales pentru omul de azi, obişnuit cu uniforma şi uniformizarea. Am urmărit de multe ori cu câtă admiraţie şi atenţie analizează Dorel Cosma ţinuta unor formaţii de dansatori. De la o piesă vestimentară majoră şi până la cele mai nebănuite detalii. Cu accent pe mişcarea scenică, pe ritm, pe simţ artistic, pe cunoaştere, pe întreg drumul, aproape seducător, de la scenă la spectator şi invers.
Priceperea în materie de folclor a lui Dorel Cosma e de necontestat. Profesionalismul şi exigenţa cu care organizează ediţie după ediţie Festivalul Internaţional de Folclor „Nunta Zamfirei” conturează la Bistriţa o autoritate impusă la scară mondială. Faptul că este Preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Folclor, în măsură să califice şi să evalueze, că e în legătură cu întreaga mişcare de folclor din lume, îi conferă dreptul de a fi una dintre puţinele voci care merită ascultată şi întrebată cu fiecare prilej care se iveşte.
La el acasă, în folclor, în Palatul Culturii, azi, de ziua nepregătită a portului popular, dar vizibil purtat cu dezinvoltura şi responsabilitate, nu s-ar fi spus că aceşti tineri îmbracă hainele bunicilor doar pe scenă. De parcă le-ar fi fost de toate zilele. În care sărbătorile vin de la sine şi nu mai au nevoie de alte sărbători.
Se apropie decembrie, cu „Rădăcinile eternităţii”, când scenele în aer liber vor răsuna de colinde, de urări şi urători. La Palatul Culturii veghează o lumină de stea, care străluceşte altfel pe cerul Bistriţei. Şi, de fiecare dată, în preajma acestei clădiri, se face deodată, sărbătoare. Nu-i aşa?