Părintele Vasile Beni: Cât de important este să împlinim cele zece porunci?

          Se spune că un tată i-a dăruit fiului său un ceas vechi….Într-o zi, tatăl l-a întrebat: Mai ai ceasul pe care ți l-am dat? — Da, tată…..Și îl porți?... Nu… Fiule, darul nu ți l-am dat ca să-l ascunzi, ci ca să-l folosești….

Dragii și bunii noștri credincioși!

      Din textul Evangheliei Duminicii de astăzi, a douăsprăzecea de după Rusalii, înțelegem cât de importante sunt poruncile lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi ne pune descrie un om care avea aproape tot ceea ce și-ar fi putut dori cineva: era tânăr, avea avere și, după mărturisirea lui, încerca să ducă o viață corectă. Și totuși, ceva îi lipsea. De aceea vine la Mântuitorul și Îl întreabă: „Învățătorule, ce bine să fac ca să am viața veșnică?”

      Este, poate, una dintre cele mai importante întrebări pe care le poate pune omul în viață. Nu întreabă: „Cum să fiu mai bogat?”, „Cum să fiu mai respectat?” sau „Cum să am mai mult?”. Întreabă: „Ce să fac pentru a mă mântui?” Iar Mântuitorul îi răspunde: „Dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile”.

      Cele zece porunci nu sunt niște poveri pe care Dumnezeu le pune pe umerii noștri. Ele sunt hotarele care ne păzesc sufletul. Așa cum un drum de munte are o margine care ne ferește de prăpastie, tot așa poruncile ne feresc de prăpastia păcatului.

        Dumnezeu ne spune: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți, să nu desfrânezi, să nu râvnești ceea ce este al aproapelui. Dar ne spune și ceva mai profund: să-L iubești pe Dumnezeu și să-ți cinstești părinții. Cu alte cuvinte, poruncile ne învață două lucruri: cum să-L iubim pe Dumnezeu și cum să-l iubim pe aproapele nostru.

Se spune că un tată i-a dăruit fiului său un ceas vechi, pe care îl păstrase cu mare dragoste. I-a spus:                                       — Fiule, ai grijă de acest ceas. Nu pentru că este scump, ci pentru că este un dar pe care ți-l încredințez. Băiatul l-a pus într-un sertar și, după o vreme, a uitat de el. Într-o zi, tatăl l-a întrebat: — Mai ai ceasul pe care ți l-am dat? — Da, tată.  -Și îl porți? — Nu. Mi-e teamă să nu-l stric. Atunci tatăl i-a spus: — Fiule, darul nu ți l-am dat ca să-l ascunzi, ci ca să-l folosești. Așa este și cu poruncile lui Dumnezeu. Noi le putem cunoaște, le putem spune pe de rost, putem chiar să vorbim frumos despre ele. Dar Dumnezeu nu ne-a dat poruncile ca să le ținem doar în minte. Ni le-a dat ca să le trăim.

     Putem ști că trebuie să iertăm, dar dacă nu iertăm, ce folos? Putem ști că nu trebuie să mințim, dar dacă mințim, ce folos? Putem ști că trebuie să ne rugăm, dar dacă nu ne rugăm, ce folos? Putem ști că trebuie să ne iubim aproapele, dar dacă în inima noastră este ură, ce folos?

     Poate că fiecare dintre noi are astăzi o poruncă pe care o încalcă mai des. Poate este iertarea. Poate este judecarea aproapelui. Poate este minciuna. Poate este iubirea de bani. Poate este lipsa rugăciunii. Poate este nepăsarea față de cei care au nevoie de noi.

 În glas de rugăciune să zicem: Doamne, ajută-ne să nu cunoaștem doar poruncile Tale, ci să le și împlinim. Pune în inimile noastre dragoste pentru Tine, dragoste pentru aproapele și puterea de a ne ridica de fiecare dată când cădem. Iar la sfârșitul vieții noastre, ajută-ne să auzim glasul Tău: „Bine, slugă bună și credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău”. Amin.

Pr. Vasile Beni