Pr. Vasile Beni: Păcatul Indiferenţei

Textul Evangheliei la duminica a 22-a de după Rusalii: „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se strălucit în toate zilele. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi ”(Luca 16,19-31)

Poetul Alexandru Vlahuță, în poezia „Triumful Așteptării” vrând parcă să ne pregătească pentru plecarea din lumea aceasta îndemnându-ne să devenim mai buni ne spune că: „există o dreptate a morții - fiecare trebuie să moară și există o dreptate a judecății, pentru că fiecare își va lua răsplata sa”. Dacă ar trebui să ne oprim la tabloul judecății finale am putea spune că ne cutremură pe toți, iar ideea că istoria în curgerea ei se va încheia printr-o judecată universală pe unii îi sperie iar pe alții îi mângâie. Îi sperie pe cei care, poate, pentru unele etape din viața lor nu ar vrea să dea socoteală. Îi mângâie pe cei cu care, poate, soarta a fost nedreaptă, pentru că au fost umiliți, nedreptățiți sau aruncați în anonimat și de aceea pentru ei judecata obștească este o adevărată consolare (pr.Tofană). Ştim că la prima venire a Mântuitorului a fost întru umilință pentru a săvârși în Sine opera de mântuire, iar cea de-a doua va fi întru slavă pentru a judeca lumea. Așa cum mărturisim în simbolul de credință: „și iarăși va să vină cu slavă să judece vii și morții”. Însă Evanghelia de astăzi ne oferă un exemplu concret arătându-ne cum suntem răsplătiţi sau pedepsiţi în funcţie de faptele pe care le facem. Iar această stare sau loc unde ajunge sufletul omului bogat după mutarea din trup într-o altă existenţă, se datorează chiar şi datorită numai unui singur păcat care reiese din Evanghelia de azi şi asupra căruia ne vom opri pentru a-l analiza.

Păcatul Indiferenţei  Pentru început cred că ar fi bine să ştim că „Păcatul este călcarea cu deplină ştiinţă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu”. Unul dintre păcatele pe care mulţi dintre noi le facem şi pe care ni-l descrie şi textul Evangheliei acestei duminici este păcatul indiferenţei, adică acela de a fi insensibil sau nepăsător la nevoile trupeşti sau sufleteşti a celor din jurul nostru. Iar „Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența. Dacă iubirea este o stare sau un vis fără sfârșit, o”,moștenire a Împărăției Cerurilor”, indiferența este o stare în care totul devine fără sens și rost. Indiferența este o lașitate, este o lăcomie nesățioasă materializată într-un pântece plin cu un creier bine spălat. Indiferența este lipsa rugăciunii unuia pentru altul, este o paralizie a sufletului, este iadul veșnic. Indiferența este manifestarea nimicului și absurdului, este o boală duhovnicească.’’ (Pr. Petru Munteanu)

Câteva dintre aspectele păcatului Indiferenţei

-Indiferenţa am putea spune că este o orbire dar şi o surzenie sufletească, prin care nu mai vedem şi nu îi auzim pe cei care au mâinile întinse spre a primi ajutor de la noi.

-Indiferența este o singurătate adâncă, chiar și atunci când suntem înconjuraţi de oameni, indiferența rupe firele de comuniune cu cei apropiaţi şi ne înstrăinează de ei.

–Indiferența ne alungă din suflet sentimentul nobil și frumos, de iubire necondiționată, indiferența ne transformă într-un insensibil fără inimă și suflet.

-Indiferența ne  adoarme conștiința, indiferența ne face să nu ne mai simțim vinovati când greşim, când nu luăm atitudine împotriva nedreptăţii şi a lucrurilor rele care se întâmplă în jurul nostru.

-Din cauza indiferenței noastre, preferăm să aruncăm tot ce ne prisosește, în loc să oferim cu iubire și compasiune: o haină, o pereche de încălțăminte, o jucărie, o bucată de pâine, celor lipsiți de toate acestea.

-Şi tot din cauza indiferenței noastre, preferăm să pierdem ore în șir în fața unui calculator sau televizor, decât să ne vizităm bunicii, rudele, vecinii, prietenii care tânjesc după un cuvânt cald și bun, care au nevoie de un sfat, de o îmbărbătare, care au nevoie de a fi ascultați cu atenție și iubire. Şi încă multe alte lucruri s-ar putea spune, însă aşa vrea să mă opresc la două simple învăţături:

Două scurte învăţături:         

1.”Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui”- spunea Mântuitorul în Predica de pe munte şi ne spune şi astăzi, învăţându-ne cum să ne comportăm. Pentru că din această Evanghelie reiese că, după mutarea din trup a sufletului, nu vom fi întrebați, în primul rând, câtă credință am avut ,de cât de mult ne-am rugat sau cât de mult am postit, ci de atitudinea pe care noi am avut-o față de aproapele nostru,  de câtă milă, compasiune sau dragoste față de aproapele nostru aflat în nevoi trupești și sufletești. Ne este foarte ușor să-i ajutăm pe cei fără probleme și aruncăm un ban din fugă pentru cei necăjiți. Dar el are nevoie să stai să-l asculți, să-l privești în ochi, să-l îmbărbătezi. Și dacă milostenia materială se poate termina, cea spirituală se înmulțește. Cum? Dacă ai dragoste și o dai copiilor tăi, dacă ai bunătate și o dai copiilor tăi - și ei, la rândul lor, o dau altora nu poate decât să se înmulțească. De aceea să ne facem o analiză a propriului comportament, cum ne comportăm față de aproapele nostru, pentru că vorbim pe Net dincolo de ocean, dar ne desparte un ocean de indiferență față de cel de lângă noi.        

2.Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă îl ignorăm pe aproapele nostru - Evanghelia de azi vrea să ne arate o cale care este  la îndemâna fiecăruia care ne poate duce la rai atunci când noi facem bine şi îl ajutăm pe cel ce are nevoie de ajutorul nostru. Pentru că la judecată nu vom fi întrebaţi numai de răul pe care l-am făcut, ci de binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut. Dumnezeu nu ne va judeca doar pentru cât am acumulat într-o relaţie directă, personală cu El, Dumnezu nu ne va judeca doar față de felul cum ne-am comportat față de El, ci și pentru lucruri care ţin de relaţiile interumane, adică de felul cum ne-am comportat față de aproapele, ca rezultat al apropierii şi comuniunii cu El. Nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă-l ignorăm pe aproapele nostru. Făcându-ne aproape celui de lângă noi, Dumnezeu ni se face nouă aproape. Putem să dăm o pâine celui flămând sau un pahar de apă celui însetat, dar putem, în egală măsură, să-l sprijinim pe cel flămând şi însetat de dreptate, cunoaştere şi adevăr. Putem să renunţăm la comoditatea noastră pentru a găzdui un străin dar, în acelaşi timp, trebuie să fim lumina pentru cel străin de Dumnezeu şi rătăcit în credinţă sau fără speranţă. Pe cei goi de fapte, pe cei roşii de bolile sufletului, pe cei aflaţi în temniţa păcatului îi putem ajuta cu o vorbă bună şi cu rugăciune. Poate că nu avem întotdeauna ceva material, dar putem întotdeauna ajuta nu numai dând ceva din mână, ci dând ceva din inimă. Bucuria dăruirii să fie mai mare decât darul. Dumnezeu încearcă inimile noastre prin cei care au nevoie de ajutorul nostru. Iar în acest context, părintele Constantin Necula spunea: „Singurul mod în care îi puteți ajuta pe ceilalți este să nu treceți indiferenţi pe lângă drama lor, ci să spuneți că vă pasă, că parte integrată din mântuirea lor sunteți și voi". Amin!  

pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5