Părintele Vasile Beni: Schimbarea la Față ne arată că Iisus Hristos nu este doar un învățător sau un proroc, ci Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat
Într-o lume în care oamenii caută schimbarea în lucrurile din afară – în avere, în putere, în imagine sau în succes -Lumina Taborului ne cheamă să devenim și noi oameni ai luminii: mai buni, mai milostivi, mai curați, mai iertători și mai statornici în credință...
Dragii și bunii noștri credincioși!
În ziua de 6 august Biserica prăznuiește unul dintre cele mai luminoase momente din viața Mântuitorului Iisus Hristos: Schimbarea la Față. Pe Muntele Tabor, Domnul îi ia cu Sine pe apostolii Petru, Iacov și Ioan, iar înaintea lor Se schimbă la față. Chipul Lui strălucește ca soarele, iar hainele Lui se fac albe ca lumina. Alături de El apar Moise și Ilie, iar din norul luminos se aude glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați!”
De ce a îngăduit Hristos această descoperire? Pentru că peste puțin timp urma drumul Crucii. Ucenicii aveau nevoie să vadă slava dumnezeiască a Celui pe Care aveau să-L vadă răstignit, pentru ca, în ceasul încercării, să nu-și piardă credința. Taborul pregătește Golgota, iar lumina Schimbării la Față dă sens întunericului Crucii.
Schimbarea la Față ne arată că Iisus Hristos nu este doar un învățător sau un proroc, ci Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Lumina care izvorăște din El nu este o lumină creată, ci lumina dumnezeiască, aceeași lumină pe care sfinții o gustă prin rugăciune și prin viața curată.
Dar această sărbătoare vorbește și despre noi. Dumnezeu nu dorește doar să admirăm lumina Taborului, ci să devenim părtași ai ei. Fiecare creștin este chemat la o schimbare la față lăuntrică. Omul se schimbă atunci când se pocăiește sincer, când iartă, când se roagă, când se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului și când trăiește în iubire.
De multe ori așteptăm să se schimbe lumea din jurul nostru, dar Dumnezeu ne cheamă mai întâi să ne schimbăm pe noi înșine. Dacă în familie există mai multă răbdare, dacă în cuvintele noastre există mai puțină judecată și mai multă bunătate, dacă în inima noastră este mai multă rugăciune, atunci lumina lui Hristos începe să strălucească și prin noi.
Sfântul Apostol Petru, copleșit de frumusețea acelui moment, spune: „Doamne, bine este nouă să fim aici”. Și noi simțim uneori această bucurie în biserică, la rugăciune sau într-o clipă de pace sufletească. Dar Hristos nu-i lasă pe ucenici să rămână pe munte. Ei trebuie să coboare în lume, să ducă lumina primită și celorlalți. Tot astfel, după fiecare Sfântă Liturghie, după fiecare rugăciune sinceră, suntem trimiși în viața de zi cu zi pentru a mărturisi prin fapte că Hristos trăiește în noi.
Glasul Tatălui ne spune și nouă astăzi: „Pe Acesta să-L ascultați”. Într-o lume plină de zgomot, de păreri și de ispite, creștinul este chemat să asculte glasul lui Hristos din Evanghelie. Numai ascultând de El putem găsi pacea, adevărul și mântuirea.
Mesajul acestei mari sărbători este unul de speranță și de chemare la înnoirea vieții. Într-o lume în care oamenii caută schimbarea în lucrurile din afară – în avere, în putere, în imagine sau în succes – Hristos ne arată că cea mai importantă schimbare este cea a sufletului. Lumina Taborului ne cheamă să devenim și noi oameni ai luminii: mai buni, mai milostivi, mai curați, mai iertători și mai statornici în credință.
De aceea, fiecare dintre noi să ne străduim să avem dorința de a urca, în fiecare zi, propriul nostru Tabor: prin rugăciune, prin citirea Sfintei Scripturi, prin participarea la Sfânta Liturghie, prin Spovedanie și Sfânta Împărtășanie, prin iubirea aproapelui și prin faptele cele bune. Numai astfel chipul lui Hristos se va oglindi tot mai mult în viața noastră. Amin!
Pr. Vasile Beni
























Adaugă comentariu nou