Pe Dealul Cucului din Năsăud, la familia Filimon, după luni de izolare

După atâtea luni de izolare în propria gospodărie am avut o surpriză deosebit de plăcută oferită de vecinii noştri de vis-a-vis, onorata familie Filimon Ioan-Uţu, prof. Bogdana şi fiul Bogdan, student, o familie cu vaste preocupări cărturăreşti, turistice, administrativ-gospodăreşti şi creştine, care într-o după-amiază însorită ne-au invitat sus, pe Dealul Cucului, de unde să privim panorama oraşului de la înălţime. O seară de vis într-un peisaj bogat în frumuseţi naturale, cu culmi domoale pline de culoare, drum asfaltat, pensiuni, locuri de parcare terase, livezi. Mari rezerve de inedit încă puţin cunoscute sub raport turistic. Sunt doar câteva din elementele din mulţimea de atracţii ale Dealului, care ne aşteaptă să-l urcăm şi să coborâm pe Valea Caselor sau pe strada Viei şi poate cândva, să coborâm în Valea Gersei spre Peştera Tăuşoare. Primarul oraşului, era prin zonă, am schimbat câteva vorbe cu dânsul şi nu neagă posibilitatea continuării drumului  spre întâlnirea cu Valea Gersei, dar deocamdată are alte obiective de mari proporţii: şoseaua ocolitoare a oraşului şi parcul, complexul sportiv din vecinătatea gării, de pe malul drept al Someşului.

Iată că încercăm să scoatem din anonimat Dealul Cucului prin cunoaşterea a ceea ce a plăsmuit aici natura şi a adăugat ulterior omul ce urcă în Deal spre a se odihni pe multicolorele lui pajişti, privind albastra cupolă a cerului, tentat a se identifica cu natura însăşi, dealul având un  farmec aparte. Aşa că, nu întâmplător familia Filimon a depus aici atâta muncă şi a amenajat aici o frumoasă gospodărie, cabană, beci, foişor şi o livadă împrejmuită cu gard de sârmă prins în stâlpi de beton îngropaţi în ciment, ce ocrotesc o livadă  cu peste 200 de pomi intraţi deja pe rod, pomi diferiţi, trataţi la timp şi bine îngrijiţi, ca la o fermă pomicolă. Plimbându-ne prin livadă am gustat din fructele deja coapte şi am simţit un vânticel molcom şi timid ce  adia uşor peste pomii ce se ridică cu grijă spre cer, mişcându-şi crengile în bătaia vântului ce creează senzaţia unei mări în mişcare. Val după val, se mişcă crengile într-o parte şi alta, antrenând parcă tot Dealul într-un dans armonios. O linişte perfectă domneşte în jur, calmul naturii este atât de dens şi liniştea atât de profundă, încât îţi poţi auzi bătăile inimii.

În jurul unui foc cu flăcări încinse, gazda  frigea pui, iar noi priveam şi admiram panorama oraşului în vibraţia unei seri de vară cu elemente de decor şi o  scurtă  meditaţie pentru această minunată seară târzie, până spre miez de noapte în frămîntările deloc  întâmplătoare ale naturii pe locurile viselor de odinioară cu atâtea poveşti şi tâlcuri, într-o lume de basm, în care imaginaţia toarce pe firul amintirilor poveştile fantastice ale copilăriei.

Eseul de faţă l-am scris cu inima deschisă ca o fărâmă de recunoştinţă spre primarul de Năsăud, Mircea Romocea, care atrage turismul în zonă şi dă viaţă frumosului din natură şi familiei Filimon, vecinii noştri pentru călăuzirea caldă în intimitatea  naturii şi, prin ea, în fraternitatea cu frumuseţea din oamenii dealului.