Peste 80 de femei europene, în cartea lui Doris Rai. Maia Morgenstern, aplaudată la scenă deschisă, la evenimentul Primăverii din Bistriţa

Într-un cadru de sărbătoare, în atmosfera venirii primăverii şi a zilelor de Mărţişor, Casa Cărţii a găzduit lansarea volumului „Femeia europeană – femei de succes din Bistriţa-Năsăud”, apărut la Editura Ecou Transilvan, sub semnătura lui Doris Rai, cea care a premiat la Bistriţa, în cadrul unei gale, cele mai de succes doamne ale judeţului, din administraţie, cultură, educaţie, sport, armată etc.
„Să vorbești despre tine și să te expui nu este un lucru simplu și ușor. Dar, datorită vouă, cei 10 ani de ediții ale Femeii Europene au fost un real succes. Ați fost exemple și modele pentru noi toți. Eu, personal, am învățat foarte multe de la dumneavoastră. Din fiecare lecție de viață am luat ce-a fost mai bun. Mă simt împlinită astăzi și datorită vouă. Astăzi, un vis al meu s-a împlinit în primul rând datorită vouă. Pentru că această carte – „Femeia Europeană” – nu ar fi existat dacă nu erați dumneavoastră. Vreau să vă mulțumesc din tot sufletul meu…. Sunt fericită că am dus la bun sfârșit acest vis început în urmă cu mai mulți ani”, a spus Doris Rai.
„O admir pe Doris Rai pentru că a făcut și sper să mai facă un lucru pe care foarte puțini români îl fac: a gândit un proiect, l-a făcut și l-a dus la bun sfârșit. Îndemnul meu este să devenim și noi, femeile, cetățeni activi și avem un model de cetățean activ aici. O caracteristică a femeii este să își rezolve problemele, să nu abandoneze, să-și ducă proiectele la bun sfârșit. Nu sunt adepta feminismului exacerbat. Noi avem acum instrumente mult mai rafinate prin care putem schimba lucrurile…”, a declarat Cornelia Macarie, managerul librăriilor Aletheia.
A fost o întâlnire elegantă, într-o ambianţă de sărbătoare, invitat special fiind actriţa Maia Morgenstern. „Felicit această idee ingenioasă care stă la baza apariţiei acestei cărţi. Sunt poveşti de viaţă scrise foarte sincer şi direct, aşternute cu multă dragoste pe hârtie. Sunt poveşti reale, inspirate din viaţa de zi cu zi, care pot schimba mentalităţi şi destine. Vă recomand cu mare drag acest volum, pe care să-l citiţi, poveşti care adună ani şi creionează modele pentru generaţiile viitoare. Învăţăm că niciodată nu trebuie să spunem nu se poate”, a declarat editorul Nadia Fărcaş.
„De-a lungul vremii, în cele zece ediţii, au fost premiate peste 110 femei şi ce este important, dincolo de succesul acestora, care poate fi trecător, este faptul că Doris a ales doamne care sunt model la locul de muncă. Vorbim despre doamne din diferite domenii, de la cele din vatra satului, până la cele care strălucesc pe scenele naţionale şi internaţionale. Suntem în zilele Mărţişorului, pe care-l purtăm în dreptul inimii, iar la noi în judeţ îl poartă şi femeile, şi bărbaţii şi, mai mult, doamnele dăruiesc mărţişoare domnilor. Putem declara că aceste peste 80 de mărţişoare din carte sunt dăruite şi domnilor şi să luăm exemplu de la ele pentru modul în care au ştiut să fie apreciate la locul de muncă, dar şi acasă. Sunt convins că va urma un alt proiect frumos care să aducă cei mai mari artişti ai ţării la Bistriţa şi care, la fel ca Gala Femeia Europeană, să aibă un asemenea succes încât Sala Polivalentă să fie neîncăpătoare. Este o carte de sărbătoare pentru care o felicit pe Doris Rai” a spus scriitorul Menuţ Maximinian.
Doris Rai a spus despre invitatul special: ”Pentru mine, Maia Morgenstern este un model de viață: ca femeie, ca mamă, ca artist”.
„Vă mulțumesc că sunteți în număr atât de mare… Mă emoționează, mă copleșește, mă bucură, mă responsabilizează… Mi-e drag, dar mi-e și un pic complicat… Ce-o să vă spun? Atât de interesant, încât să nu vă plictisesc, să nu fie convențional…? Vorbim despre succes, vorbim despre realizări și e normal, în momente de sărbătoare, cum e acum, pentru că avem o adevărată sărbătoare a spiritului. Eu aș avea foarte multe să vă spun despre momentele de derapaj, când lucrurile nu merg bine, când n-am încredere, când mă dor picioarele pentru că trebuie neapărat să port tocuri, pentru că altfel se cheamă că nu sunt destul de bine, pentru că mă doare foarte tare când trebuie să îmi smulg sprâncenele, pentru că altfel se cheamă că nu sunt destul de feminină, să vă spun că mi-e foarte amar în gură când e obligatoriu să mă dau cu ruj, să înghit la chimicale și la toxine, și în același timp să vă spun că mi-e foarte frică de foarte multe ori… Nu zic bine ce zic. Nu de asta m-ați chemat aici? Mi-e foarte frică să nu vă dezamăgesc, să nu fiu așa cum vă așteptați, să nu fiu în stare să vă dăruiesc dumenavoastră, copiilor mei, prietenilor mei, celor care mă știu, care mă pândesc…Oare fac destul de bine, oare fac destul de bine, oare arăt destul de bine? Oare sunt destul de deșteaptă, oare aduc destulă emoție? Oare, oare oare… oare am citit destule cărți? La toate întrebările astea răspund nu. Sunt zile când nu funcționează nimic, când glezna mă lasă, și vine vremea când, ca și în copilărie când cădeam de multe ori, și acum am început să cad de multe ori. Sunt momente sublime când am nevoie de o mână întinsă, am nevoie de credit, am nevoie de încrederea dumneavoastră. Câteodată mă lasă, mă părăsește, nu-l găsesc în fiecare clipă, nu mi-e aici și n-aș vrea să recurg la o mască, la o convenție socială, deși în societate trăim, deși cuvine-se să respectăm cutumele, legile sociale scrise sau nescrise. Avem nevoie de respectul nostru. A ne respecta, a ne accepta. O! Ce cuvinte, mari! Și am jurat că voi fugi de cuvinte mari. Am jurat că voi încerca să să mă deschid în fața dumneavoastră cu toată emoția și toată sinceritatea, deși teamă îmi e să nu vă dezamăgesc, să nu fiu alfel decât vă așteptați, sperați, nădăjduiți de la mine. Respectul pe care ni-l datorăm nouă înșine se construiește și se construiește greu. Se construiește poate în familie, se construiește clipă de clipă, nu vine, nu cade ca ploaie. În anii secetoși nu cade, deloc. Ce așteptări avem de la noi, ce nemulțumiri, în ce conflicte ne aflăm noi, femeile cu noi înșine? Pe vremea mea, când eram mică, cuvântul femeie era de rușine. Bă, e femeie. Când așteptam al treilea copilaș, lumea mă întreba cum e, ce e, cum o să fie. Nu mai eram tânără, aveam 40 de ani și știam că o să vină o fetiță. Unii oameni simțeau nevoia să mă consoleze. A, e fetiță, măcar să fie sănătoată. Că ne năpădesc și felul ăsta de prejudecăți și nu ne scuturăm de ele peste noapte.Ce înseamnă feminitatea? E mult de vorbit. E mult de acceptat, toate durerile toate momentele dificile, toate clipele de confuzie, de nervozitate, mai dăm cu copita în șuștar când e aproape plin cu lapte, de ce se întâmplă? Sunt gafe pe care le facem cu propria noastră existență. Propria noastră viață. De ce e așa? Revolta noastră cu noi înșine. Momentele în care devenim proprii noștri dușmani. Suntem nerăbdătoare și nemulțumite. Noi femeile, de noi înșine. Ne acceptăm sau nu vârsta, purtăm sau nu tristețile care ne invadează? Cum gestionăm toate stările astea? Sunt întrebări al care nu am răspuns. Poate așteptați un răspuns, nu-l am. Sunt întrebări care se nasc în mine și le ocolesc Mă fac că nu le văd. Dă-i cu ruj, dă-i cu parfum, dă-i cu rimel pune tocuri, corsetul. Sute, mii de ani ne-am încorsetat, ne-am lăsat încorsetate. În ce fel suntem azi dispuse să renunțăm la corsetele ce nu de puține ori ne-au dat o ținută frumoasă, un mijlocel tras prin inel, un bust mai știu eu cum. Am fost muzele și sursele de inspirație. Suntem cu adevărat dispuse/ dispuși să renunțăm la toate corsetele, convențiile pentru a dobândi ce? Respectul de sine sau nu? Un alt soi de identitate? Habar n-am. Da sau nu? Astăzi sunt în fața voastră pentru a mă prezenta în toată vulnerabilitatea… nu toată, hai că nu sunt în stare. Dar sunt așa, vulnerabilă, fragilă, nelămurită, înspăimântată, dornică însetată de apreciere, de iubire, de comunicare, de înțelegere, dispusă sau nu să depun armele. Anumite arme care mă fac cunoscută, prețuită, iubită, judecată, criticată, acceptată, respinsă. Sunt scuturi, arme ce mă protejează, mă impun”, a spus Maia Morgenstern.
A fost un eveniment de care, cu siguranţă, ne vom aminti cu plăcere, aducând primăvara în inimile noastre şi prin prezenţa actriţei Maia Morgenstern, dar şi prin cartea ce portretizează frumuseţea chipului şi sufletului doamnelor din judeţ, cel mai frumos dar dedicat acestora.
Printre doamnele prezente au fost şi Mica Oprea – secretarul judeţului, Floarea Gaftone – secretara municipiului Bistriţa, Calo Viorica şi Doina Sigmirean – PNL, prof. Aurelia Hîruţa, Iulia Dragu, Mărioara Buzilă, Georgeta Căşvan, Domnica Dologa.
Am petrecut ore de neuitat alături de Maia Morgenstern ( în germană „Luceafărul de dimineață”, nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care l-a jucat în filmul "Patimile lui Hristos", regia Mel Gibson). Am învăţat că nimic nu poate să ne dărâme din dumul nostru, dacă avem încredere în noi. "Râsul e specific omului, nu ura...Nu mi-e teamă să-mi asum bunele şi relele vieţii mele şi nu mi-e teamă să le recunosc. Când sunt rănită şi vorbită pe nedrept arma mea e autoperfecţionarea, lupt cu cu mine însămi, dovedind prin ceea ce sunt, perfecţionându-mă, nu prin dispsute. Mă doare când sunt zgâriată, scuipată, călcată în picioare la figurat şi am fost şi la propriu. Nevoaia de a merge mai departe m-a făcut să las în spate dorinţa de răzbunare. E mai puţin important orgoliu meu, rănile, cicatricile , amăreala. E important ce am de construit, atât cât pot eu. Nu toată lumea mă iubeşte, nu toată lumea e de acord cu ceea ce fac. "- Maia Morgenstern. Să fiți puternice doamnelor și să aveți viața plină de soare. La mulți ani!