A plecat pe drumul veșniciei și Dr. EMIL CÂRCU

Emil s-a născut la 22 martie 1933 în Rebrișoara, unde face și primele clase, liceul - la Năsăud iar studiile de medicină - la Cluj-Napoca. Absolvirea cursurilor postuniversitare l-au ajutat să ajungă în scurt timp medic primar de obstretică – ginecologie. Treisprezece ani a lucrat în Moldova, la Vlăsinești, Săveni și Botoșani unde va îndeplini și funcțiile: șef de secție, director de spital și medic șef de raion. Dorința de a fi de folos și celor dragi din Rebrișoara, din Valea Someșului sau Ținutul năsăudean l-a determinat să se muta la Bistrița unde va munci cu pasiune, dăruire și profesionalism până la pensie (1971-1996). Experiența sa medicală se identifica cu supravegherea stării de sănătate a mamelor, a noilor născuți, a familiilor care aduceau pe lume copii și aceștia trebuiau să fie sănătoși, frumoși și de viitor. Salvarea mamelor și a copiilor din cele mai critice situații l-au făcut celebru iar rebrișorenii erau mândri de asta și întregul județ i-a purtat o recunoștință binemeritată pentru sufletul său nobil și solicitudinea cu care rezolva fiecare caz, fiecare problemă. Autoritățile timpului i-au oferit medalia „A XXV-a aniversare a eliberării patriei” și de trei ori medalia „Meritul sanitar” iar rebrișorenii i-au acordat titlul de „Cetățean de onoare” al comunei sale natale, primindu-l cu căldură ori de câte ori venea acasă.

Experiența și profesionalismul l-au ajutat să susțină numeroase conferințe științifice în cadrul Societății de Științe Medicale, filiala Bistrița, să participe la simpozioane specifice domeniului, să publice articole adecvate în revistele de specialitate (Implicațiile nașterii premature în mediul sătesc; Cauzele și tratamentul în nașterile depășite; Avortul și implicațiile lui sociale...), teme discutate și cu concetățenii săi cu diferite ocazii.

Reuniunile de familie de la Rebrișoara făceau din casa gospodarilor Nicolae și Eugenia Cârcu un templu al fericirii căci cei patru feciori reveneau acasă cu reușite care de care mai deosebite în domeniul și profesia lor. Dar doctorul Emil nu se rezuma numai la întâlnirile cu familia, cu vecinii, cu neamurile sau cu fostele paciente pe care le-a servit anterior, Domnia Sa se vedea cu autoritățile locale, discutau și proiectau acțiuni de mare folos sau utilitate pentru comunitatea locală. Așa se face că doctorul Emil n-a lipsit de la simpozioanele etnografice ale satului la care a participat uneori și etnograful Nicolae Dunăre de la București, n-a lipsit de la cele peste douăzeci de ediții ale festivalului local „Primăvara rebrișoreană”, a fost prezent la adunările anuale ale ASTREI Despărțământul Năsăud, în anii 1997 și 2007, având satisfacția unor întâlniri deosebite cu astriști năsăudeni sau astriști din țară (Cluj, Sibiu, Blaj Iași, Dej, Vișeu...). A făcut în acest cadru, propuneri concrete pentru valorificarea potențialului turistic al comunei, referindu-se la Biserica veche de lemn din Grui, la Peștera Tăușoarelor și la cea mai veche clădire din comună - Școala Confesională în care-și dorea amenajarea unui muzeu al satului – aspecte împlinite azi în mare parte prin implicarea autorităților locale și a celor răspunzători de aceste obiective (preotul Ștefan Roș, Dumitru Rotari și Leon Catarig).

Îi plăceau întâlnirile cu bătrânii și intelectualii satului, programele artistice ale copiilor prezentate cu ocazia dezvelirii plăcilor, busturilor sau monumentelor din comună, cum s-a întâmplat la dezvelirea plăcii Mureșenilor pe Gersa, a plăcii Mureșenilor  pe fațada Școlii Gimnaziale, a plăcii preotului Anton Precup pe fațada Căminului Cultural, a plăcii Ignat Seni pe fațada școlii vechi, a plăcii generalului Onișor Cârcu pe fațada casei părintești, a bustului Decebal în fața Căminului Cultural, prilej potrivit de a se întreține în discuții pertinente cu academicianul Dumitru Protase prezent la eveniment și cu donatorul bustului – medicul Gh. Traian Dascăl. A susținut realizarea Monumentului Eroilor în fața Bisericii, la al cărui proiect a lucrat cu col. r. Alexandru Misiuga și primarul Nicolae Bodiu.

Nu lipsea de la Sf. Biserică, la Marile Sărbători – Sf. Paști, Rusaliile, Sărbătorile Crăciunului sau ale Bobotezei, oferindu-i-se locul de onoare cel mai potrivit între bătrânii satului și consilierii Bisericii. Nu lipsea niciodată din cimitirul satului unde, de Ziua Luminației depunea o lumânare la mormântul părinților, a fraților mai mari sau a rudeniilor apropiate. La ultima sa prezență în cimitirul satului – 1 nov. 2019, ne-am întreținut îndelung cu Domnia Sa...

La fel de religios își trăia viața și la Bistrița, fiind remarcat de preoții Catedralei Ortodoxe: Emilian, Vasile Beni sau de pr. prof. Nicolae Feier care i-au oficiat slujba de înmormântare și cu care, anterior, se întreținea îndelung pe teme teologice, istorice sau științifice. Domniile lor, p.c. preoți îi apreciau rugăciunile de mulțumire către Dumnzeu pentru viața care a avut-o, pentru profesia reușită, pentru familia frumoasă în care și-a trăit cei peste 50 de ani – o soție iubitoare, Gicuța, farmacistă și doi copii împliniți, cu studii superioare și profesii nobile: inginer – fiul Mircea și profesor – fata Emilia, ambii căsătoriți, cu familii bine întemeiate.

Era firesc ca autoritățile rebrișorene să-i acorde titlul de Cetățean de Onoare al satului (2004), eveniment prilejuit și de lansarea monografiei satului Rebrișoara – Mărturii pentru eternitate, autor prof. Leon Muti, monografie în care, în vol. II, între pag. 147-159 se fac referiri bine documentate la familia Cârcu Nicolae și Eugenia, inclusiv la cei 4 feciori ai lor – Onișor, Ștefan, Dumitru și Emil – fiecare cu profesia și destinul lui. Despre viața și performanțele medicului Emil Cârcu găsim informații și în Dicționarul culturii și civilizației populare al județului Bistrița-Năsăud, vol. I, Țara Năsăudului, coordonator Ioan Seni, pag. 88-89 sau în vol. Cetățenii de onoare ai comunei Rebrișoara, pag. 76-78, autor Leon Catarig.

În 4 martie 2020 își încheia misiunea pe această lume iar 3 zile mai târziu era condus pe ultimul drum în cimitirul Bistriței, la cavoul în care-l aștepta soția sa, Gicuța, plecată la Domnul în 2016, cu patru ani mai devreme. Era însoțit de o mare mulțime care l-a respectat și l-a cinstit cum a știut mai bine, atât cât a trăit, cât și pe ultimul său drum... Un cuvânt pios la slujba de înmormântare, pe măsura marelui doctor Emil Cârcu, a avut și profesorul universitar dr. Mircea Gelu Buta – director al Spitalului Județean peste 20 de ani, care l-a cunoscut bine și i-a remarcat profesionalismul și camaraderia, prezentându-l ca pe un mare și distins medic, onest și demn de respectul pacienților săi, a rebrișorenilor lui dragi, a tuturor celor care l-au cunoscut și l-au prețuit.

Fie-i țărâna ușoară și plăcută aducerea aminte.