Poezii
OBSESIE
În nucul obosit
Pasărea-şi duce dorul
Spre zări bănuite.
Prin roşul nefiresc,
Al obsesiei spre zbor,
Coboară chemarea.
MAREA
Când zarea îşi cheamă
Neliniştea,
Atunci ştiu că marea
Este realul pur
Al lumii fără hotar.
O ştiu toate valurile.
FULGER OBOSIT
Proştii zidesc lumea,
Deştepţii o dărâmă
La soarele prostiei.
Căldura inundă
Un univers fictiv.
În nimicul absolut,
Ochiul pune pajişti.
Eşti o floare stropită
Cu fulger obosit.
RATARE FATALĂ
Ce şansă!
Eternizarea copilăriei!
Am intrat cu toţii
În ratare fatală.
Am pierdut copilul din noi,
Simţeam limitele fericirii
Şi iubeam inocenţa lacrimilor.
Ne-am ratat în luciditate
Prin victimele orgoliului infinit.
IDEILE
Ideile, pasageri de gând,
Cu zbor de veşnicie tremurândă,
În cerul fără vârstă
Şi fără spaţiu.
Încremenire,
Nimic mai straniu
Şi fără voluptatea sensului.
VIDUL
Vidul curge în nopţi singure,
Pe univers de doliu.
Ne facem groapa
Punctului din spaţiu
Şi murim
Să nu ne rătăcim.
Uită-mă,
Eu nu-ţi voi face şansa
Nici unei amintiri.
TEAMA
Soarele,
Curbă a fericirii,
În asfinţit, pe inima blândă.
Rătăcim prin lumina
Şi tăcerea de care ne temem.
DOAR PROPRIETARII MOR
Să mori în lux
Prin moartea venită de multe ori.
Bogaţii simt moartea,
Săracii o aşteaptă.
Doar proprietarii mor,
Rătăcitori la suprafaţa vieţii.
VISĂM SUFERINŢA
În toate lucrurile
Se ascund flăcări,
Iar groapa descoperă lumea,
Ca un început de incendiu.
Plantele visează suferinţa
În oamenii care sfârşesc în ea.
Treptele conştiinţei,
Progres în durere.
Vreau să fiu trist.
SE CÂNTĂRESC DOAR LACRIMILE
În suspinul îngerului
Trăim cu cerul pe noi,
Cu fruntea pusă
Pe mâna lui Hristos.
Suntem în odihna
Lacrimilor de sfinţi.
Într-o câmpie cerească.
La marea Judecată,
Se cântăresc doar lacrimile.
PROMISIUNI
Viaţa, exerciţiul unui regret.
Doar omul se poate chinui
Într-o ireală închipuire.
Mila, pentru cei care
N-au suferit niciodată.
Ochii copilului înfioară
Prin promisiunea nefericirii.
SFÂRŞITUL CARE ÎNCEPE
Cerul, limită
În delirul inimii.
Ochii nu văd nimic
În albastru cerului,
Locul singurei rătăciri valabile.
În voluptatea suferinţei
Vine sacralitatea.
Fiorul luminii izbăvitoare,
Sfârşitul care începe.
PORŢII DE DELIR
Şansa nebunilor,
Divorţul spiritului de tristeţe.
În logica lor,
Nebunii nu se întâlnesc vreodată.
Lumina zilei
Este un provizorat
La meditaţia altor lumi.
Poate, cândva,
Întâlnesc nebunul din mine.
Nu vreau să fiu normal!
Nu vreau naşterea mea
În porţii diferite de delir.
DAN POPESCU
DE-AR TRĂII !
De-ar trăii VIRGIL ŞOTROPA,
Să vadă ce-a realizat POŞTA,
O ASOCIAŢIE CULTURALĂ
Periodic, acţiuni se desfăşoară.
Se lansează cărţi şi poezie
Veşti se aduc din FILATELIE,
Sunt şi o mulţime de picturi
Atrag atenţia orişicui.
Se aduc formaţii de cântăreţi
De copii foarte isteţi
Isteţi sunt şi talentaţi
Precum formaţia de TRIŞCAŞI.
Mai vin şi alţi meşteşugari
Cusătorii populari,
Cu lucruri de artizanat
Dar, se opresc numai la POŞTĂ, e păcat!
Un „CERC” al ASTREI dacă ar fi
Nimeni nu ar mai cârti,
Talentele descoperite
În ŢARĂ ar fi cunoscute,
S-ar spune cu mare fală
Frumoasă-i POŞTA năsăudeană!
Floarea Pleş
TELEFONUL MOBIL !
Este un mic şi sofisticat aparat,
De toată lumea purtat
De tineri, de vârsnici şi de lelea în opinci,
Oare ce mai poţi să zici ?
Sună telefonul, eşti pe stradă,
Îl cauţi în buzunar, poşetă şi în desagă,
Cu greu îi nimereşti tastatura
Oamenii trec şi cască gura!
(Conversaţie între lelea Sânefta venită la piaţă şi
badea Paramon, rămas acasă).
Alo…! Te-ai sculat ?
Da, am şi mâncat.
Eu ? Eu mă duc la piaţă.
De găsesc, cumpăr o raţă.
Dar Ion, a sosit cu viţelul?
Sigur, l-am văzut cu IMS-ul.
Ce? Lapte acru? Ţi-am spus că mai avem,
L-am cumpărat alaltăieri.
Aoleo …! Pe fir e un zbârnăit,
Nu mai înţeleg nimic,
Şi nu mai ştiu cum să închid
Telefonul meu cel mic.
Dar stai, stai puţin…
S-a băgat un domn pe fir
Nu ştiu ce bolboroseşte
Cred că, pe noi ne urmăreşte!
Cum? Să-l trântesc jos?
Telefonul meu frumos !
E de firmă renumită
NOKIA este denumită.
Las-o…! A plecat din România
Şi-a umplut bine tipsia
Vom cumpăra alt telefon
Fără fir şi fără ton.
Ştiu! Vom vorbi pe internet
Asta-i telefon deştept…!
Vedem găina cum se ouă
Ştim dacă afară ninge sau plouă
Vedem pe BECALI şi pe VADIM
Din gură, perle, le vin.
Vedem pe FLUTUR sus pe munte
Cu oile lui cornute,
Mai vedem pe EBA cu maşina
„Succesuri” are întotdeauna!
Vedem pe PONTA şi pe CRIN,
BĂSESCU le-aduce suspin.
Îl vezi şi-l auzi pe MUGUR ISĂRESCU,
Şi pe consilieru-i, VASILESCU
Cum valoarea leului va creşte,
EURO, se prăbuşeşte ….
Multe pozne vom auzi şi vom mai vedea
Dar noi, când vom mai lucra?
Nu mai vreau mobil, nu vreau nici internet,
Vreau poştaşul meu secret.
Îl aştept cu drag să vină
Geanta lui e mereu plină,
În geantă are de toate
Printre care, multă carte.
Cărţi, reviste şi ziare,
„Răsunetul”, trecere are.
Floarea Pleş
Sclipiri
În spate-mi duc desaga de cuvinte
Şi-n cap am feerie de culori,
Privesc la cerul colorat în zori
Şi în vizor mai am visul fierbinte!
Mă târâi prin noroaie şi prin glod,
Dureri acute nu le bag în seamă,
Gânduri hoinare-n miresmate norod –
Se zbat să-mi păcălească greaua vamă!
Mai scap un sac de vise în neant
Şi-mi cânt durerile scăldate-n mare
Şi iar ridic aripile spre soare
Şi-mi torn pe răni culorile galant!
Aşa e zboru-n drumuri spre apus
Cu vise pritocite-n nemurire,
O clipă am uitat că ceru-i sus
Şi ne orbeşte-acuta lui sclipire!
Virginia Brănescu
Mihai Lucian Valea
Din ciclul „Primăriada”
…aflat în „conflict” cu ea
şi-a angajat nevasta-n primărie –
că „nu-i conflict de interese e normal”
o ţine el pe-a lui ca să se ştie -
„să-ţi vezi de interesul… familial”
…nu avem negrii primari
pe măgura primarului o vară i-am lucrat
în mână mă plăti că-i om integru
dar fiindcă nu dădu nimic la stat
picai de vină c-am lucrat la… negru.
Din ciclul „judeţul Kovasnovo”
portocaliului IUDA
urmându-ţi vânzarea perfectă –
aducem argumente decisive iar:
creatu-le-ai singura şcoală selectă
în care româna se-nvaţă-n maghiară
vinovatului portocaliu
unghie-n grumaz înfiptu-mi-au să ştiu
să aflu cine-i şeful din acest alai:
e chiar piticul precupeţ portocaliu
care vându pe forinţi românescul grai
comentariu la nepermis de permisiva Lege (?) a învăţământului 2011
dacă-i dai nas lui istvan
ţi se suie pe divan…
vers cu tâlc
astăzi îi fac o precizare
celui ce aspru m-a blamat:
„fii cu mai multă detaşare
că să râzi zdravăn nu-i păcat
şi n-a căzut drobul de sare…”
Adaugă comentariu nou