Poezii

OBSESIE

În nucul obosit

Pasărea-şi duce dorul

Spre zări bănuite.

Prin roşul nefiresc,

Al obsesiei spre zbor,

Coboară chemarea.

MAREA

Când zarea îşi cheamă

Neliniştea,

Atunci ştiu că marea

Este realul pur

Al lumii fără hotar.

O ştiu toate valurile.

FULGER OBOSIT

Proştii zidesc lumea,

Deştepţii o dărâmă

La soarele prostiei.

Căldura inundă

Un univers fictiv.

În nimicul absolut,

Ochiul pune pajişti.

Eşti o floare stropită

Cu fulger obosit.

RATARE FATALĂ

Ce şansă!

Eternizarea copilăriei!

Am intrat cu toţii

În ratare fatală.

Am pierdut copilul din noi,

Simţeam limitele fericirii

Şi iubeam inocenţa lacrimilor.

Ne-am ratat în luciditate

Prin victimele orgoliului infinit.

IDEILE

Ideile, pasageri de gând,

Cu zbor de veşnicie tremurândă,

În cerul fără vârstă

Şi fără spaţiu.

Încremenire,

Nimic mai straniu

Şi fără voluptatea sensului.

VIDUL

Vidul curge în nopţi singure,

Pe univers de doliu.

Ne facem groapa

Punctului din spaţiu

Şi murim

Să nu ne rătăcim.

Uită-mă,

Eu nu-ţi voi face şansa

Nici unei amintiri.

TEAMA

Soarele,

Curbă a fericirii,

În asfinţit, pe inima blândă.

Rătăcim prin lumina

Şi tăcerea de care ne temem.

DOAR PROPRIETARII MOR

Să mori în lux

Prin moartea venită de multe ori.

Bogaţii simt moartea,

Săracii o aşteaptă.

Doar proprietarii mor,

Rătăcitori la suprafaţa vieţii.

VISĂM SUFERINŢA

În toate lucrurile

Se ascund flăcări,

Iar groapa descoperă lumea,

Ca un început de incendiu.

Plantele visează suferinţa

În oamenii care sfârşesc în ea.

Treptele conştiinţei,

Progres în durere.

Vreau să fiu trist.

SE CÂNTĂRESC DOAR LACRIMILE

În suspinul îngerului

Trăim cu cerul pe noi,

Cu fruntea pusă

Pe mâna lui Hristos.

Suntem în odihna

Lacrimilor de sfinţi.

Într-o câmpie cerească.

La marea Judecată,

Se cântăresc doar lacrimile.

PROMISIUNI

Viaţa, exerciţiul unui regret.

Doar omul se poate chinui

Într-o ireală închipuire.

Mila, pentru cei care

N-au suferit niciodată.

Ochii copilului înfioară

Prin promisiunea nefericirii.

SFÂRŞITUL CARE ÎNCEPE

Cerul, limită

În delirul inimii.

Ochii nu văd nimic

În albastru cerului,

Locul singurei rătăciri valabile.

În voluptatea suferinţei

Vine sacralitatea.

Fiorul luminii izbăvitoare,

Sfârşitul care începe.

PORŢII DE DELIR

Şansa nebunilor,

Divorţul spiritului de tristeţe.

În logica lor,

Nebunii nu se întâlnesc vreodată.

Lumina zilei

Este un provizorat

La meditaţia altor lumi.

Poate, cândva,

Întâlnesc nebunul din mine.

Nu vreau să fiu normal!

Nu vreau naşterea mea

În porţii diferite de delir.

DAN POPESCU

DE-AR TRĂII !

De-ar trăii VIRGIL ŞOTROPA,

Să vadă ce-a realizat POŞTA,

O ASOCIAŢIE CULTURALĂ

Periodic, acţiuni se desfăşoară.

Se lansează cărţi şi poezie

Veşti se aduc din FILATELIE,

Sunt şi o mulţime de picturi

Atrag atenţia orişicui.

Se aduc formaţii de cântăreţi

De copii foarte isteţi

Isteţi sunt şi talentaţi

Precum formaţia de TRIŞCAŞI.

Mai vin şi alţi meşteşugari

Cusătorii populari,

Cu lucruri de artizanat

Dar, se opresc numai la POŞTĂ, e păcat!

Un „CERC” al ASTREI dacă ar fi

Nimeni nu ar mai cârti,

Talentele descoperite

În ŢARĂ ar fi cunoscute,

S-ar spune cu mare fală

Frumoasă-i POŞTA năsăudeană!

Floarea Pleş

TELEFONUL MOBIL !

Este un mic şi sofisticat aparat,

De toată lumea purtat

De tineri, de vârsnici şi de lelea în opinci,

Oare ce mai poţi să zici ?

Sună telefonul, eşti pe stradă,

Îl cauţi în buzunar, poşetă şi în desagă,

Cu greu îi nimereşti tastatura

Oamenii trec şi cască gura!

(Conversaţie între lelea Sânefta venită la piaţă şi

badea Paramon, rămas acasă).

Alo…! Te-ai sculat ?

Da, am şi mâncat.

Eu ? Eu mă duc la piaţă.

De găsesc, cumpăr o raţă.

Dar Ion, a sosit cu viţelul?

Sigur, l-am văzut cu IMS-ul.

Ce? Lapte acru? Ţi-am spus că mai avem,

L-am cumpărat alaltăieri.

Aoleo …! Pe fir e un zbârnăit,

Nu mai înţeleg nimic,

Şi nu mai ştiu cum să închid

Telefonul meu cel mic.

Dar stai, stai puţin…

S-a băgat un domn pe fir

Nu ştiu ce bolboroseşte

Cred că, pe noi ne urmăreşte!

Cum? Să-l trântesc jos?

Telefonul meu frumos !

E de firmă renumită

NOKIA este denumită.

Las-o…! A plecat din România

Şi-a umplut bine tipsia

Vom cumpăra alt telefon

Fără fir şi fără ton.

Ştiu! Vom vorbi pe internet

Asta-i telefon deştept…!

Vedem găina cum se ouă

Ştim dacă afară ninge sau plouă

Vedem pe BECALI şi pe VADIM

Din gură, perle, le vin.

Vedem pe FLUTUR sus pe munte

Cu oile lui cornute,

Mai vedem pe EBA cu maşina

„Succesuri” are întotdeauna!

Vedem pe PONTA şi pe CRIN,

BĂSESCU le-aduce suspin.

Îl vezi şi-l auzi pe MUGUR ISĂRESCU,

Şi pe consilieru-i, VASILESCU

Cum valoarea leului va creşte,

EURO, se prăbuşeşte ….

Multe pozne vom auzi şi vom mai vedea

Dar noi, când vom mai lucra?

Nu mai vreau mobil, nu vreau nici internet,

Vreau poştaşul meu secret.

Îl aştept cu drag să vină

Geanta lui e mereu plină,

În geantă are de toate

Printre care, multă carte.

Cărţi, reviste şi ziare,

„Răsunetul”, trecere are.

Floarea Pleş

Sclipiri

În spate-mi duc desaga de cuvinte

Şi-n cap am feerie de culori,

Privesc la cerul colorat în zori

Şi în vizor mai am visul fierbinte!

Mă târâi prin noroaie şi prin glod,

Dureri acute nu le bag în seamă,

Gânduri hoinare-n miresmate norod –

Se zbat să-mi păcălească greaua vamă!

Mai scap un sac de vise în neant

Şi-mi cânt durerile scăldate-n mare

Şi iar ridic aripile spre soare

Şi-mi torn pe răni culorile galant!

Aşa e zboru-n drumuri spre apus

Cu vise pritocite-n nemurire,

O clipă am uitat că ceru-i sus

Şi ne orbeşte-acuta lui sclipire!

Virginia Brănescu

Mihai Lucian Valea

Din ciclul „Primăriada”

…aflat în „conflict” cu ea

şi-a angajat nevasta-n primărie –

că „nu-i conflict de interese e normal”

o ţine el pe-a lui ca să se ştie -

„să-ţi vezi de interesul… familial”

…nu avem negrii primari

pe măgura primarului o vară i-am lucrat

în mână mă plăti că-i om integru

dar fiindcă nu dădu nimic la stat

picai de vină c-am lucrat la… negru.

Din ciclul „judeţul Kovasnovo”

portocaliului IUDA

urmându-ţi vânzarea perfectă –

aducem argumente decisive iar:

creatu-le-ai singura şcoală selectă

în care româna se-nvaţă-n maghiară

vinovatului portocaliu

unghie-n grumaz înfiptu-mi-au să ştiu

să aflu cine-i şeful din acest alai:

e chiar piticul precupeţ portocaliu

care vându pe forinţi românescul grai

comentariu la nepermis de permisiva Lege (?) a învăţământului 2011

dacă-i dai nas lui istvan

ţi se suie pe divan…

vers cu tâlc

astăzi îi fac o precizare

celui ce aspru m-a blamat:

„fii cu mai multă detaşare

că să râzi zdravăn nu-i păcat

şi n-a căzut drobul de sare…”

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5