Poliedrul magic al Bistriței antice - excurs multimilenar cu istoricul Nicolae Feier

Cea mai proaspătă apariție editorială a părintelui profesor Nicolae Feier este Istoria Bistriței antice subintitulată Incursiune în sacralitatea locului din zorii istoriei până astăzi, Editura Karuna, 2022, Colecția identității. Volumul este girat de Înalt Preasfinția Sa arhiepiscop și mitropolit Andrei Andreicuț al Clujului, Sălajului și Maramureșului prin cuvintele: Nicolae Feier este un om profund, intelectual rafinat, preocupat de multe lucruri frumoase. Îl pasionează Istoria Bisericii Ortodoxe Române și multe aspecte ale zbuciumatei vieți transilvane din veacurile trecute, dar preot fiind, îl pasionează teologia generală, teologia liturgică, misionară și istoria religiilor, în special. Cercetările pe care le întreprinde sunt interesante și ne oferă o lectură plăcută. Pe aceeași pagină se găsește cuvântul apreciativ al mitropolitului Bartolomeu Anania, teologul și cărturarul: Părintele Feier este un iscusit cercetător care nu se mulțumește să cunoască trunchiul copacului, oricât ar fi de impunător, ci caută rădăcinile cele mai adânci, pentru imaginea completă a ceea ce își propune să-i ofere istoriei și aghiografiei noastre naționale.

Face ample incursiuni în istoria zonei Bistriței, cutezând să apeleze și la bogatele resurse toponimice, hidrodimice, etnografice și folclorice, fapt ce l-ar încânta pe istoricul Gheorghe I. Brătianu; izvoare pe cât de inedite pe atât de revelatoare. Părintele Feier este raiul de cuvinte nepereche al plaiurilor bistrițene.

Cartea preotului profesor Nicolae Feier nu este o istorie în sensul comun, tradițional, care se bazează pe un narativ, pe un epic mai mult sau mai puțin romanesc însemnând spunerea unei povești a Bistriței, ci expune importante descoperiri arheologice care se consacră în veritabili piloni ai a realului, având în centru această vatră de locuire în care și-au dus viața comunitățile umane autohtone peste care s-au suprapus, în istorie, și grupuri străine. Dacă e să abordăm lucrurile mai in extensor, am putea spune că aceste elemente pe care le prezintă preot profesor Nicolae Feier fac parte, într- un anumit mod, din elemente precum cele ontologice cu care se construiește filosofia, iar în cazul la care ne referim, istoria Bistriței.

Despre tema abordată există câteva cărți care se ocupă la nivel descriptiv de activitatea social-politică a zonei, mai ales după migrarea sașilor în perimetrul transilvan în care se găsește vechea Nossa și satele odinioară animate de populația mutată din Occident pe aceste meleaguri.

Opinia președintelui Curții Constituționale a României, Augustin Zegrean, este că: În personalitatea părintelui Nicolae Feier coabitiază perfect cultura cu spiritualitatea, simțul civic cu cel militant pentru afirmarea valorilor naționale.

Cele mai vechi descoperiri arheologice din zona Bistriței, de până acum, sunt roata de bronz a unui car de luptă agatârs, de acum 3700 de ani, despre care istoricul academician Vasile Pârvan a scris în volumul Dacii la Troia, de asemenea, o secure de aur masiv descoperită la Tufalău, un colier de aur de acum 3600 de ani, descoperit la Dipșa. Perla Coroanei Bistriței antice este, însă, un mare vas de cult din aur, de 321,2 grame, de acum 3800 de ani. Obiectul era folosit de Pitya, marea preoteasă a tuturor tracilor în ritualul cultic..
Autorul insistă asupra aspectelor mitico-religioasă de la templele agatârșilor care locuiau zona în perioada la care se referă și se oprește cu stăruință asupra conținuțului ceremoniilor explicat și prin cercetare lingvistică. Zeitățile importante sunt Ares, părintele geților, despre care scriu Strabon, Iordanes, Dio Cassius, Aristotel, zeitate numită și Ary - cel ce stăpânește câmpiile și dealurile geților, fericitul lor părinte. În greaca veche, dealurile lui Ary se spune aridelos, de unde rezultă„ evidenta, credibila etimologie a numelui Ardeal, adică dealurile lui Ary, Ares.
Cunoscut lucru, la Bistrița, pe Dealul Târgului, filozoful și poetul Lucian Blaga a avut o proprietate- grădină și casă -, unde a lucrat în anul 1939 la opera sa filosofică. Mirat citesc, și iar, și iar... despre descoperirile arheologice ce s-au făcut în toamna aceasta, 1958, pe Dealul Burgului (Burici) la Bistrița. De la Institutul de arheologie (Cluj) aflu, într-adevăr, că sub pădure, nu departe de fosta mea grădină, s-au descoperit vreo 40 de urne funerare proto-dace, scria Lucian Blaga.

Între datele cronologiei ultimei mii de ani, Nicolae Feier consemnează lupta de la Chiraleș, din anul 1068, amintind faptul că prințul Osul cel Mare avea lângă cetate o mare mănăstire ortodoxă bistrițeană, închinată Coroanei Maicii Domnului. În intervalul dintre secolele al XI-lea și al XVI-lea, bisericile și mănăstirile ortodoxe au fost confiscate și catolicizate, iar călugării ortodocși izgoniți, spune Clark Carlton în volumul The Truth…; în 1241, tătarii au ucis în Bistrița Nossa 6014 creștini; anul 1246 este dat ca anul în care sașii vin în Monksdorf; până în 1250 averile Mănăstirii Ortodoxe au fost împărțite catolicilor. La 1336, episcopul Szekely a dat minoriților biserica și mănăstirea Coroana peste care se zidesc bolți gotice; la 1453 Iancu de Hunedoara primește Bistrița cu titlul de conte și comite perpetuu. La 1465 Matei Corvin aprobă zidirea cetății Bistriței și dă drepturi egale ungurilor, sașilor și românilor. Antica cetate a Bistriței a fost distrusă, transportată cu carele pentru construirea noului zid al Bistriței și, astfel, se pierd inestimabile valori arheologice. La 1565, sașii devin luterani, iar în anul 1713, românii, armenii și evreii sunt izgoniți din cetate. La 1763, habsburgii refac biserica în stil baroc, momindu-i pe români să devină catolici și să o primească în dar, iar la 1894, românii greco-catolici o cumpără de la minoriți cu jertfe grele. Începând cu 1984 are loc restaurarea interioară a picturii și frescei, apoi repararea exterioară a Bisericii și casei parohiale. În 2018, familia preotului Nicolae Feier donează masa Sfântului Altar din andezit, în 2008, Nicolae Feier ridică Pantheonul Bistriței, consacrat marilor personalități bistrițene dintotdeauna. Desigur, șirul faptelor istorice este uriaș și prezentarea într-o recenzie nu poate fi decât succintă.

În volumul de 400 de pagini, preotul profesor Nicolae Feier s-a aplecat cu acribie asupra spiritualității mitico-religioase, vestigiilor arheologice și a elementelor de limbă, cult, străduindu-se să scoată la lumină o istorie care a fost prezentatătendențios  românilor, de a lungul timpului, de austrieci maghiari și sovietici spre folosul lor ca ocupanți și spre pierderea rădăcinilor autohtonilor. Nu este mai puțin adevărat că, preotul profesor Nicolae Feier, prin curajul profesional și civic pe care îl arată, intră în coliziune cu știința oficială românească de azi, tributară tradiției celei vechi, obstructivă și, în folosul străinilor, visând la deznaționalizarea elementului românesc prin programele ciracilor magnatului Soros Gyorgy.

Fără riscul de a fi encomiastic, putem presupune că gândirea preotului Feier va sta la baza unui curent de gândire națională, venită să descoperă  și accentueze linia autohtonă a interpretării istoriei românilor și să le fortifice încrederea în destinul propriu. Mărturii ale originii nobile și a rostului propriu sunt prezentate de autor în analiza obiceiurilor străvechi, perpetuate până azi, a portului popular cu motive ancestral, de un rafinament estetic remarcabil.
Nu este de ici-colea descoperirea, selectarea, interpretarea faptelor arheologice, a evenimentelor pe parcursul unei mii de ani și găsirea liniei de  coerență interpretativă, relevantă, convingătoare.

În final, revenim la un citatul din opera lui Nicolae Iorga: Este vorba de un popor care, prin strămoșii săi, își are rădăcini de patru ori milenare. Aceasta este mândria și aceasta este puterea noastră. Amintirea lui Lucian Blaga este și azi luminoasă: Cât timp am stat în grădina mea de pe Burg, în Dealul Târgului, n-am putut să bănuiesc, nici măcar în visurile mele poetice, că sălășluiesc aici, la Bistrița, pe un cimitir dacic de peste 3500 de ani, că dacii, a căror cenușă a fost găsită lângă grădina mea, în vreo 40 de urne, au fost contemporani cu Moise Profetul, cu nu știu care dintre piramidele Egiptului, că ei au trăit aici, la Bistrița, cu câteva secole înainte de luptele de la Troia.

Scrisă clar, cursiv, cu judecăți echilibrate, recenta carte a preotului Nicolae Feier confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, întregirea unei opere istorice prodigioase și unice de care studiile viitoare ale zonei vor beneficia cu prisosință.