Nicolae Feier - Mitologie străveche

Atunci când omul are gânduri luminoase, cuvintele şi faptele lui creează opere ce îi luminează pe ceilalţi oameni. Prin activitatea sa, Preotul profesor Nicolae Feier aduce pace interioară şi lumină pe chipul şi în sufletul semenilor săi, iar Dumnezeu îl ajută ca toate acestea să le afle şi dânsul înflorite în inima sa. Nu ezit să spun de câte ori am ocazia că, ceea ce facem altora nouă ne facem, la noi se întoarce ceea ce gândim, ceea ce vorbim. Odată ce acceptăm acest adevăr, suntem mai atenţi la noi înşine, la faptele noastre. O altă activitate a Domnului Nicolae Feier este aceea de scriitor, iar noi ne vom referi astăzi la cartea: ŢARA BISTRIŢEI, Editura Nico, 2011. O muncă susţinută de iubirea domniei sale pentru aceste meleaguri bistriţene, dar şi pentru istorie, religie şi mitologie străveche are ca rezultat cărţile pe care le-a publicat şi de care beneficiem noi, cititorii. Cărţile Preotului Nicolae Feier sunt cărţi ştiinţifice, sunt greu accesibile pentru nespecialişti, dar anumite capitole au darul de a fi citite şi în cheia confesiunilor, pe bază de documente: «Am început cercetarea de la atestările documentare ale satului naşterii mele, pentru că satul, în cultura noastră, este leagănul primordial al civilizaţiei noastre străvechi. Satul reprezintă, în miniatură, un întreg univers cultural. [...] Scriu această carte cu neliniştea şi teama că noi, românii, nu suntem pregătiţi să ne asumăm marea cultură şi civilizaţie tradiţională a strămoşilor noştri, tracii. [...] „Cunosc un cuvânt religios pe care raţiunea îl stăpâneşte pe jumătate, iar pe jumătate nu: „sărbătoare” (în germană, „feier”). Pentru raţiune, a sărbători înseamnă a nu munci etc.. Dar atunci când cuvântul ia înţeles de „solemnitate” (Feierlichkeit), el se îndepărtează de raţiune.... [...] Domneştiul sau „Domnul lupilor negri” de la „Bilak”-ul dac, la „neridon”-ul roman. Dorim să depăşim opinia comună, unanim împărtăşită datorită comodităţii ei, că în limba latină, „villa” înseamnă „sat cu conac”, „sat seniorial feudal” şi să repotenţăm elemente epigrafice şi arheologice convingătoare care atestă că originea numelui este antică, nu medievală. Întâi, nu trebuie confundat „villa” cu „Bilak”. Apoi, nu trebuie uitat că numele coloniei romane de la Domneşti, atestată epigrafic în anul 161 d. Hs, era „Neridon”.».
Opera ŢARA BISTRIŢEI, scrisă de Preotul Nicolae Feier, are unele puncte comune, în ceea ce priveşte tematica unora din subiectele tratate, dar şi ca importanţă ştiinţifică, cu cartea Domnului profesor Vasile V. Filip intitulată: ESEURI ± ETNOLOGICE, prefaţată de Ion Şeuleanu. Volumul ŢARA BISTRIŢEI este prefaţat de cinci texte minunate şi utile cititorului, mai ales pentru cei care nu au timp să parcurgă această carte de 357 de pagini, lucru mai rar întâlnit, dar tot atât de rar citim o asemenea carte de excepţie, carte document.
Primul text este semnat de ing. Liviu Mihai Rusu, text din care cităm câteva cuvinte: «În lucrarea aceasta, fiecare afirmaţie este însoţită de documentele care susţin afirmaţia, documente culese de către autor ca pe nişte flori rare din grădina mirifică a celor aproape două sute de titluri biografice consultate. Am citit cartea cu atenţia specifică nespecialistului în domeniu, dar avid de informaţie nouă despre vechiul nostru neam. Muncă de Sisif. [...] Îmi stăruie în minte o singură întrebare majoră: Dacă n-ar fi fost „Terra Matria” („Pământul mamei”, sau Ţărâna Mamă”) cea care ne-a sărutat în fiecare zi tălpile, ca mai apoi, în ziua „marii noastre treceri” din lumea aceasta spre veşnicie, să ne cuprindă în îmbrăţişarea ei ultimă, ocrotindu-ne cu căldură maternă în sine; dacă n-am fi simţit acut, măcar odată, dorul de mama şi de tata, atunci nu am fi vinovaţi că nu ştim mai nimic despre cât de vechi, de măreţ şi de demn este neamul lor, lăsat acum în moştenirea şi în grija noastră!». Celelalte texte-prefaţă sunt semnate de: Elena M. Cîmpan, Preşedinta Societăţii Scriitorilor „Conexiuni”, Bistriţa; Profesor dr. Dorel Cosma; profesor Dumitru Mureşan, şi autorul. Vă propun ca, atunci când citiţi cartea, să nu neglijaţi notele de subsol deoarece ele completează fericit studiul. Totodată veţi face conexiuni cu alte opere studiate. Personal, când am văzut cum Preotul Nicolae Feier menţionează că: „Ares (Marte) avea, în cultura mitico-religioasă pretracă şi apoi în cea tracă, două tipuri de animale totemice paşnice şi războinice”, iar în nota de subsol redă definiţiile totemului, am făcut conexiunea cu lucrarea celebră TOTEM ŞI TABU. În această operă Sigmund Freud nu a rezistat tentaţiei intelectuale de a identifica în nevroza obsesională o religie deformată, iar în religie o nevroză obsesională universală, după cum afirmă Dr. Leonard Gavriliu, care mai spune: „Că religia este un benefic remediu ancestral o ştia şi Freud [...], de exemplu, descrie cele trei funcţii reale ale acesteia”.
Noi ştim că Dumnezeu a îngăduit omului să creeze multe şi diferite Religii pentru a-şi manifesta liberul arbitru în felul cum se leagă de Divinitate, dar şi să-şi manifeste diversitatea psihismului său uman în drumul omului pentru a evolua, aşa cum, de asemeni, L-a ajutat pe om să dezvolte Ştiinţa. Freud a scris cartea TOTEM şi TABU sub forma a patru studii, cu gândul că va interesa un cerc larg de oameni: „Ele (studiile n.ns.) îşi propun să fie o punte de legătură între etnologi, lingvişti, folclorişti etc., pe de o parte, şi psihanalişti, pe de altă parte, dar fără a le putea da ceea ce le lipseşte: celor dintâi o iniţiere mulţumitoare în noua tehnică psihologică, celorlalţi – stăpânirea suficientă a materialelor care îşi aşteaptă prelucrarea. Aşa încât trebuie să ne limităm la a suscita interesul ambelor părţi şi să răspundem aşteptărilor în ceea ce priveşte o mai frecventă cooperare între amândouă părţile, care nu poate să rămână infructuoasă pentru cercetare.” Lucrările Preotului profesor Nicolae Feier sunt de natură să fie şi „punte de legătură” şi să suscite interesul oamenilor iubitori de cultură, de neam şi de ţara noastră, România, spunând că opiniile sale sunt doar „bază de discuţie”. Bistriţa, 24 iunie 2012, de Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, (Sânzienele)