Politice cu scriitorul Dumitru Munteanu

Recenta apariție editorială a scriitorului Dumitru Munteanu Amintirile unui politician de provincie sau un scriitor în politică adună, pentru întâia dată, texte de opinie politică ale autorului și de aceea, intitulat Politice. Este, de fapt, al doilea volum al cărții amintite, apărută la Editura ,,George Coșbuc” din Bistrița, în 2020.

Sub titlul ”Pana taie mai adânc decât sabia”, Melania Cuc face un scurt dar dens portret omului Dumitru Munteanu, așezat și stăruitor, având răbdare cu lucrurile de care se ocupă, de asemenea, scriitorului (prozator și istoric literar) a cărui componentă semnificativă este activitatea de jurnalist și ctitor de publicații. Vechea dorință, dinainte de 1989, de a avea o publicație s-a împlinit prin fondarea reviste literare ,,Litera Nordului”, care s-a bucurat de sufragiile degustătorilor de literatură, acesteia alăturându-i-se ,,Viața azi”, la care l-a avut colaborator pe poetul și jurnalistul Emil Dreptate, și nu în cele din urmă, gazeta ,,Săptămâna politică”, spațiu pentru exprimarea opiniilor și proiectelor politice. Dacă ,,Viața azi”, apărută în zorii noii democrații de după 89 avea un caracter de magazin, cu tematică diversă, acoperitoare pentru setea de lectură a vremii, ,,Săptămâna politică” era o publicație concentrată asupra problemelor publice ,,fierbinți”, din anii 2000-2007, din care provine cea mai mare parte a  textelor.

Departe de ceea ce s-ar putea numi neutralitate, opiniile autorului de care ne ocupăm sunt polemice urmărind decelarea unui adevăr care se presupune că se găsește ,,in nuce” în scorburoasa mișcarea demolatoare din 1989, amplificând-se pe tot parcursul anilor care au urmat. Chestiunea de interes de acum 15 ani și de azi, implicarea securității ceaușiste în evenimente, este tratată chiar în textul de start al volumului intitulat ,,Stăpâni și căței”: în acest război politic, fiecare este dușmanul fiecăruia. Locul armelor la luat dosarele, delațiune, avem de câștigate, funcțiile, termopanele, cârciumile și cârciumarii, licitațiile, relațiile (de parte sau amoroase). Câmpul de luptă: DNA-ul și CNSAS-ul. Soldații sunt de-a valma, neidentificabili. La mare preț au devenit infiltrații, cârtițele. Ei sunt eroii, răsplătiți de multe ori un picior în fund, atât de prieteni, cât și de dușmani. Fragmentul, în registru ironic, citat este sugestiv pentru starea de confuzie din societatea românească, pentru lupta dintre indivizi care se duce de potentați folosindu-se de instituții ale statului precum cele amintite.

În textele autorului au regăsim negocierile dintre actanții scenei politice care asigurau o atmosferă sulfuroasă, fie că e vorba despre prestația președintelui jucător Traian Băsescu, fie despre conivențele în care intrau Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Corneliu Vadim Tudor, liderii PSD și PNL pentru pregătirea intrării în Uniunea Europeană, ori cele dintre PD și UDMR pentru ...un stătuleț maghiar  în centrul României.

Din subtilele inginerii financiare ale ,,epocii” autorul reține ,,Propunerea indecentă” a lui Dan Voiculescu, care nici mai mult nici mai puțin sugera ca: Fiecare societate comercială cu profit anual de peste 100.000 de euro va contribui cu 1% din profitul anual, timp de trei ani la Fondul Național de Pensii. Acestuia i se alătură altele, care voiau să direcționeze sume semnificative spre fondurile private de pensii, de cele mai multe ori, având viitorul pe termen lung sub semnul întrebării.

Volumul cuprinde scurte analize, considerații pertinente, asupra influenței pe care Securitatea a avut-o în timpul regimului comunist asupra bisericii, în general. Este știut că serviciile secrete ale oricărei țări trebuie să aibă informații din toate zonele societății, și de aceea, presupunerile că în bisericile de orice confesiune existau, există informatori ai instituției, devin naturale. Referirea la ,,prestația” Securității în biserică se face și prin trimiteri cu conotații ironice fără tușe excentrice; lucrurile nu sunt simple chiar dacă biserica lui Iisus nu este din această lume, după cum o spune chiar Fiul lui Dumnezeu, lucrarea se face prin oameni, iar oamenii de la orice nivel sunt vulnerabili. Soarta dificilă, comună a confesiunilor creștine, este subliniată prin următorul fragment care se ocupă de Biserica ortodoxă, socotită de adversari ca favorizată: Nici adevărați păstori ai Bisericii ortodoxe nu au dus-o mai bine. Iadul comunist a venit și peste ei, mulți jertfindu-și viața sub loviturile torționarilor, multe localități, mai ales din sudul țării, rămânând fără preoți, fără lăcașurile de cult, închise și dărâmate-cea mai grăitoare amprentă a civilizației comuniste. (,,Săptămâna politică”,  anul 1, numărul 4, 8-15 octombrie, 2006).

Din frământata perioada interbelică românească, Dumitru Munteanu alege să se oprească asupra elementelor ideologiei unor partide, bunăoară este amintit PNȚ-ul care urmărea întărirea micului gospodar independent și promovarea mișcării cooperatiste în agricultură; de la Partidul Social-Democrat al lui Constantin Titel Petrescu, de reținut, că dorea ajungerea la o societate echilibrată democrată care să înlocuiască oligarhia politică și financiară prin reforme parlamentare și nu prin revoluție, așa cum susțineau comuniștii. Proiecțiile democratice interbelice s-au terminat cu dictatura lui Carol al II-lea și Partidul său unic pe care îl formează, pentru ca după război, sovieticii să-i așeze în fruntea țării pe comuniștii veniți pe tancurile Armatei Roșii și să dezlănțuie împotriva poporului român o teroare menită să-l ia în stăpânire prin lichidarea elitelor nației în pușcării politice sau pe șantierele de tristă amintire ale canalului Dunăre-Marea Neagră. Autorul insistă asupra rezistenței românești la comunism, unică în lagărul socialist, și din nefericire, neapreciată, pe plan internațional, la nivelul de jertfă a poporului român. Autorul urmărește cu interes, în mai multe articole, firul roșu al luptelor românilor din Transilvania pentru neatârnare, începând cu anul 1848, continuând cu Unirea de la 1918 și dictatul de la Viena. În volum este deplânsă situația PNȚCD care, în libertate, este ca și ieșit din istorie, datorită unor conjurații, inabilități ale conducerilor etc. Meandrele luptei pentru redobândirea averilor grănicerești din zona Năsăudului ocupă spațiu semnificativ în economia volumului și, trimiterile la aspecte ale luptei naționale ale românilor din Ardeal își au sens în susținerea ideii unei dreptăți istorice dacă există una.

Pledoaria unui articol pentru ,,Legea lustrației”, care și-ar fi avut loc după 1990, este de actualitate și astăzi, într-o Românie manipulată și intoxicată, iar textul ,,Să nu ne răzbunați” exprimă, prin vocea filosofului Mircea Vulcănescu, suferința României crucificate în 1944 care se întinde ca o pecingine a nefericirii până astăzi. Clasa politică a ultimilor 30 de ani se identifică în bună parte, după opinia autorului, cu rezolvarea intereselor de grup și personale, în detrimentul interesului statal românesc.

Volumul ,,Politice” este unul de atitudine și curaj care înmănunchează adevărurile ultimilor treizeci de ani, oferite de autorități cu țârâita publicului,  unele puteau fi plătite, cu viața, imediat după 90. În același timp, cartea este pe anumite secțiuni și o densă expunere de momente ale istorie noastre naționale, ziditoare și dătătoare de speranțe pentru o renaștere națională, în care scriitorul și jurnalistul Dumitru Munteanu speră și crede inducând și cititorilor aceste deziderate.