Poveștile lui Bîltag

Coborâtor de pe Scrada, Valea Gersei-Rebrișoara, Mihai Bîltag se înscrie în panoplia literară cu noi cărți prin care formulează fructul meditațiilor sale, contactul său cu lumea. Ne oferă rara ocazie de a urmări un om stabilit pe Valea Bîrgăului, membru în Liga Scriitorilor Români, ce cucerește spiritele prin verva și dialectica-i „demoniacă”, cu povestiri încărcate de afectivitate, un monolog confesiv adresat nu atât unei ființe, ci mai ales unei instanțe interioare.  

La Editura Solon din Bistrița a scos recent, o trilogie, o lucrare complexă, bine structurată și documentată, împărțită în trei volume: „Gloria focului”, „Foc mocnit” și „Botezul Focului”, fiecare cuprinzând evenimente și fapte diferite, un roman a vieții sale, lovind în lumea vicleană, înșelătoare, întâmplări din sfera sa de activitate, de om al legii, care nu le poate păstra doar pentru el, fiind vorba de povestiri reale, scrise cu haz, ce-ți încălzesc sufletul, povestiri adevărate, amuzante, triste, hazlii, pe care le-a trăit ca om al ordinii publice ce a apărat dreptatea și legea.

Trilogia de față, tratează etapele activității sale de  apărător al legii, de om cu conștiință  și dorința lucrului bine făcut, cu umorul său fin, ironic și autoironic, cu curiozități și surprize puse la unison cu ritmul vremii, ca o oglindă a unor vremuri apuse.

Trilogia lui Bîltag redă întâmplări, sensuri, probleme fel de fel din munca cu omul, cu acțiuni dure, în care a trebuit să-și asume responsabilități de nebănuit, o școală în care a învățat să trăiască și să gândească pe linia destinelor satului românesc.

Din Trilogia de față și din celelalte două cărți apărute în anii trecuți, autorul dovedește a fi un spirit vioi, scânteietor, un caracter puternic, curajos și hotărât, împlinind tot ce-și pune în minte, pătrunzător care disprețuiește situațiile comode, iubește lupta pentru nou, pentru păstrarea  tradițiilor străbune prin muzeul sătesc de la Josenii Bîrgăului ce-l coordonează cu plăcere și pasiune, fiind de fapt propria lui creație. Amintirea pentru subofițerul de ieri este întotdeauna un loc minunat de întâlnire pentru insomniile bătrâneții.

Mesajele scrise pe copertă de către ziaristul Adrian Mănarcă sunt alte dovezi că Mihai Bîltag este un cronicar convins:

 “Adevărurile ieșite din pana autorului, caracterizările, trăsăturile de caracter ale celor ce populează și dau viață cărții, dovedesc finețea autorului, tenacitatea cu care acesta a insistat pe tipologia celor care au fost aproape sau a celor cu care a lucrat într-o viață de om, ce nu s-a sfiit vreo clipă să recunoască faptul că a proveni de la sat, poate fi o mândrie autentică mai ales când știi să te comporți astfel încât cei din preajmă să te privească cu respect și cu tot atâta admirație”