Pr. Alin Ciprian Cîndea: "Dă-Mi să beau", o cerere pentru mântuire

La întâlnirea lui Isus cu femeia samariteană la fântâna lui Iacov, Domnul inițiază dialogul printr-o cerere simplă : „Dă-Mi să beau.” (Ioan 4:7). Obosit de călătorie, așezat fiind lângă fântână, la ceasul al șaselea, ora prânzului, Isus o abordează astfel pe femeia samariteană care vine să scoată apă. În acest context, cererea lui nu este doar un simplu impuls omenesc de a-și potoli setea fizică, ci un act cu semnificație mult mai profundă: Domnul nu cere apă pentru că îi este sete, ci pentru a deschide calea spre învățătura spirituală pe care avea să i-o dea acestei femei. Cererea Sa este un prim pas spre revelarea adevărului divin și spre convertirea femeii samaritene și, implicit, a comunității din care ea face parte.

Domnul inițiază dialogul pentru că este însetat de mântuirea sufletelor. Sfântul Augustin scrie: „Isus însetează după credința acestei femei. Setea Sa este setea Mântuitorului care dorește să-i aducă pe toți la credință și la viața veșnică.” Papa Benedict al XVI-lea, în cartea sa „Isus din Nazaret,” spune că „cererea lui Isus: 'Dă-Mi să beau' este un simbol al dorinței Sale de a intra în contact cu fiecare ființă umană, de a oferi darul Său de mântuire și de a primi, în schimb, credința și iubirea noastră.”

Cererea lui Isus deschide calea unui dialog progresiv care vizează profunzimea sufletului interlocutoarei Sale. Domnul îi dezvăluie femeii că, dacă ar fi cunoscut darul lui Dumnezeu, ar fi cerut de la El apă vie:  „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică” (Ioan 4:13-14). Sfântul Ciprian al Cartaginei vede în această apă vie simbolul botezului și al darului Spiritului Sfânt: „Apa vie pe care o oferă Isus este darul vieții veșnice, o viață nouă în Spiritul Sfânt, care curăță și revitalizează sufletul uman.”

Isus se revelează treptat femeii samaritene ca fiind Mesia. Această auto-revelare a Mântuitorului este crucială: El se dezvăluie nu doar ca profet sau  învățător, ci ca însuși Izvorul vieții veșnice. Aceasta este vestea cea bună pe care femeia o duce în cetatea ei. Papa Francisc, într-una din omiliile sale, a subliniat că „această întâlnire demonstrează că Isus vine să întâlnească fiecare persoană, chiar și pe cei considerați marginali sau neînsemnați. El oferă fiecăruia dintre noi apa vie a iubirii și a harului Său, chemându-ne la o viață nouă.”

Așadar, expresia „Dă-Mi să beau,” nu este doar o simplă cerere de a primi apă. Este o invitație la dialog, o chemare la credință și o deschidere către darul vieții veșnice. Setea lui Isus asteaptă să fie astâmpărată și astăzi; El este însetat de mântuirea noastră. Fiecare întâlnire cu Isus, asemenea întâlnirii femeii samaritene, are potențialul de a transforma și a mântui vieți, dezvăluindu-ne adevărul profund al iubirii și harului divin.