Pr. Alin Ciprian Cîndea: Puterea absolută a binelui și neputința răului

Într-o lume care pare uneori dominată de forțele răului, Cristos ne amintește că victoria finală aparține Binelui.

Atunci când Mântuitorul a venit pe pământ, sau poate nu numai atunci, lumea se afla într-o stare de confuzie spirituală profundă. Popoarele erau dominate de frica față de duhurile rele, iar mulți dintre liderii religioși ai vremii, în orbirea lor, atribuiau chiar miracolele lui Isus acestor forțe malefice (Cf. Luca 11, 14-15). În acest context, Cristos a venit să restabilească adevărul și să arate că Binele este atotputernic și nu poate fi învins de rău. Faptul că Dumnezeu îngăduie acțiunea celui rău este un mare mister, însă „noi știm că Dumnezeu toate le lucreaz spre binele celor care Îl iubesc” (Rom 8, 28, CBC 395).

De-a lungul istoriei, credința în existența unei lumi spirituale și a spiritelor invizibile a fost o constantă în conștiința umanității. Însă, pe măsură ce timpul a trecut, această credință a fost subminată de o accentuare a influenței duhurilor rele, ceea ce a dus la o distorsionare profundă a înțelegerii spirituale. Popoarele au ajuns să ridice duhurile malefice la rang de divinități, construindu-le temple și oferindu-le sacrificii, în loc să se închine adevăratului Dumnezeu și să-i accepte purtarea Sa de grijă binevoitoare. Această înșelăciune a făcut ca lumea să pară dominată de forțele răului, lăsând oamenii orbi și înrobiți în fața puterii demonice. 

Cei care astăzi îl pomenesc pe cel rău, prin gesturi de blestem sau injurii, nu fac decât să perpetueze acest ciclu vicios. Aceștia, fie din neștiință, fie dintr-o lâncezeală spirituală, continuă o tradiție veche de venerare involuntară a răului, păstrând vii urmele acelei adânci rătăciri care, odată, a făcut din forțele întunericului obiect de cult. În loc să se elibereze de aceste lanțuri invizibile, oamenii reiau fără să-și dea seama, chiar și în micile acte cotidiene, aceleași invocări care, de-a lungul veacurilor, au contribuit la întunecarea spirituală a omenirii.

Cristos însă ne revelează adevărata natură a lumii spirituale: o lume dominată de un Dumnezeu unic, bun și atotputernic, care stăpânește asupra tuturor lucrurilor vizibile și invizibile. Spiritele bune, îngerii, sunt incomparabil mai puternice decât spiritele rele, care nu au putere decât în măsura în care Dumnezeu le permite. Acest lucru este evidențiat în episodul biblic al vindecării tânărului lunatic (Mt 17, 14-23), care demonstrează că, deși numeroase și violente, duhurile malefice tremură în fața prezenței lui Cristos, recunoscându-L ca suveran și judecător suprem.

”Credinţa ne dă certitudinea că Dumnezeu nu ar permite răul, dacă din rău nu ar scoate binele. Dumnezeu a realizat deja în mod minunat acest lucru în moartea şi învierea lui Cristos; într‑adevăr, din cel mai mare rău moral, uciderea Fiului său, el a scos cele mai mari bunuri, glorificarea lui Cristos şi răscumpărarea noastră” (Compendiu CBC). Astfel că toate suferințele și nenorocirile cauzate de duhurile rele sunt manifestări ale răului, dar ele nu au putere asupra celor care se încred cu adevărat în Dumnezeu. Exorcismul, ca act de eliberare, este o confirmare a faptului că binele domină răul, iar în fața credinței, susținută de post și rugăciune, și a puterii lui Dumnezeu, duhurile rele sunt neputincioase.