Pr. Vasile Beni: În situațiile practice din viață, arătăm, de fapt, cine suntem

Textul Evangheliei la Duminica a cincea de după Rusalii: „În vremea aceea, când a trecut Iisus dincolo, în ţinutul Gherghesenilor, iată că L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte, foarte furioşi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. Şi iată au început să strige şi să zică: ce ai cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Şi era departe de ei o turmă mare de porci la păscut. Iar diavolii îl rugau, zicând: dacă ne scoţi afară, dă-ne voie să ne ducem în turma de porci. Atunci El le-a zis: duceţi-vă! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci; şi îndată toată turma de porci s-a aruncat de pe ţărm în mare şi s-a înecat în apă. Atunci păzitorii au fugit şi, ducându-se în oraş, au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu cei îndrăciţi. Îndată tot oraşul a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din ţinutul lor. Şi intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în oraşul Său”(Mt.8,28-34).

Dragii noştri credincioşi!

Duminica trecută, a patra de după Rusalii, ne-a pus în faţa ochilor noştri sufleteşti, o minune săvârşită de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. O minune care ne descrie cum un „sutaș”, un conducător de armată, care avea în subordinea sa o sută de ostași, vine la Iisus rugându-l să-l vindece pe unul care era bolnav. De unde am putut învăța despre dragostea, credința și smerenia sutașului pentru sluga sa. Pentru că adevăratul creștin trebuie să privească nu doar spre Dumnezeu, ci și spre aproapele său, împlind astfel porunca lui Iisus de a iubi pe aproapele ca pe sine însuși.

      În Evanghelia aceasta găsim o atitudine la polul opus celei din Evanghelia duminicii trecute, și anume lipsa de bucurie față de vindecarea altora, o atitudine răutăcioasă faţă de binele aproapelui, o atitudine tot mai prezentă în societatea noastră. 

      O atitudine prin care cei din ținutul Gherghesenilor nu se bucurau de vindecarea oamenilor bolnavi, a celor doi îndrăciți, ci puneau mai presus de toate interesele lor și de aceea i-au cerut lui Iisus să plece de la ei.

Scurte învăţături din textul evangheliei:

- În situaţiile practice din viaţă, prin comportamentul nostru arătăm cine suntem. Sunt un om care vreau şi încerc să ajut, iar ca model şi exemplu ne este sutaşul din Capernaum, sau sunt egoist ca cei din Ţinutul Gherghesenilor.

-Un om „egoist” este cel care pune mai presus de toate interesele personale, iar la baza acestui păcat stă lăcomia. Pentru că lăcomia face să dispară sentimentul de dăruire față de aproapele. 

-Paradoxal e faptul că, în ziua de azi, omul se simte bine când îl vede pe celălalt la pământ, i se citeşte satisfacţia şi împlinirea pe faţă.

-Omul egoist nu are pe Duhul Sfânt şi prin urmare nu poate iubi, relaţiile lui cu ceilalţi sunt formale, seci şi uscate. El dispreţuieşte pe toţi şi pe toate, inclusiv familia, neamul şi patria, şi sfârşeşte prin a constata că se dispreţuieşte chiar şi pe sine şi se distruge pe sine. Egoismul este o atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora.

O pildă spusă şi scrisă de părintele Cleopa care ne arată cine suntem

Ni se potriveşte multora dintre noi.

O pildă despre păcatul zavistiei şi al iubirii de arginţi, pe care o întâlnim în cartea de predici a părintelui Ilie Cleopa şi în care se spune că împăratul Leon cel Înțelept, stând odată de vorbă cu niște filosofi creștini, aceia i-au spus că păcatul zavistiei și al iubirii de argint sunt egale în răutate. Iar împăratul a poruncit să-i caute doi oameni care ar fi vătămați la suflet de aceste două patimi. Cei trimiși de împărat au găsit ce căutau și le-au zis: „Vă cheamă împăratul să vă cunoască și să vă dea câte un dar mare". Aceia s-au bucurat mult de această chemare, neștiind la ce sunt chemați. Și îndată au venit. „Vreau să fac milă cu voi și să vă dau câte un dar". Și a chemat mai întâi pe iubitorul de argint și i-a zis: „Ție o să-ți dau daruri mari, iar celui ce vine după tine îi vor da îndoit decât ție. Ce vrei să-ți dau?

Iar iubitorul de argint, stând puțin pe gânduri, a zis: „Măria Ta, eu vreau să-mi iei jumătate din averea mea!” Împăratul a tăcut și i-a zis: „Du-te și să vină celălalt (zavisnicul)". Și i-a zis și acelui: „Cere de la mine orice dar, însă să știi că celuilalt îi voi da îndoit ca ție!”. Iar omul cel zavistnic, gândindu-se puțin, a zis: „Măria Ta, mie să-mi scoți un ochi!”. Apoi, chemându-i pe amândoi, le-a zis: „Vai de voi, oameni blestemați, am făcut cu voi o experiență și rău ați ieșit înaintea mea amândoi! Mergeți și vă îndreptați viața prin spovedanie curată și prin pocăință adevărată, ca să nu vă pierdeți sufletele voastre!"

Apoi, chemând pe filosofi, le-a spus cum iubitorul de argint a cerut să i se ia jumătate din avere cu scopul ca celuilalt să i se ia toată averea și să nu aibă cumva mai mult decât el. Iar cel zavistnic, cum a cerut să i se scoată un ochi, spre a-i scoate celui de-al doilea pe amândoi. Și a zis către filosofi: „Acum am văzut că mare dreptate aveți voi, că zavistia și iubirea de argint  sunt egale în răutate".

   Să nu uităm că participarea la vindecarea altuia, la bucuria lui, la împlinirea lui e semn de bunătate interioară, de adâncime spirituală, de frumusețe duhovnicească.

Căci în situații practice, de viață, Arătăm cine suntem sau cine presupunem că suntem. Amin!

pr. Vasile Beni