PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT

Când rostim rugăciunea „TATĂL NOSTRU”de fiecare dată, printre altele, spunem: „Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ”(Lc.11,2). Această rugăciune este un model privind felul în care să ne alcătuim fiecare din rugăciunile pe care le adresăm Tatălui din ceruri, model dat de, însuşi, Isus. Dar se pune întrebarea, oare ce a avut în vedere Isus, atunci când a spus „precum în cer aşa şi pe pământ”? Fără îndoială că S-a referit la lucruri la care a participat atunci când ele au fost create şi la lucruri de o importanţă deosebită pentru noi pământenii. Dar mult timp omenirea nu a putut înţelege ce asemănări pot exista între cer şi pământ şi cine poate să le perceapă şi să le explice, detaliat, pentru a putea fi înţelese şi de om sub aspectele lor esenţiale.

Fără îndoială că Isus a ştiut care sunt aceste asemănări pentru că a participat la creare a tot ce există în lume: „Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”(In.1,3). Dar pentru a fi înţelese şi de noi este nevoie de câteva detalii în plus. Aceste detalii ni le oferă acum ştiinţa, care a fost lăsată tot de Dumnezeu, iar elementele esenţiale la care s-ar referii Isus ar putea fi: ordinea din univers şi structura materiei.

Ordinea din univers este o concepţie potrivit căreia fenomenele şi procesele din univers au un substrat comun şi sunt integrate într-un plan care asigură desfăşurarea lor către realizarea binelui, frumosului, dreptăţii, libertăţii, existând o deplină armonie între realitate şi valori, între om şi univers. În universul creat de Dumnezeu, prin Cuvânt, din nimic, este o ordine perfectă iar ordinea stabileşte armonia şi frumseţea. Întâmplarea nu poate crea ordine pentru că provine din haos. Numai Dumnezeu poate crea ordinea.

Universul este alcătuit din materie în mişcare, care are loc în spaţiu şi timp. Mişcarea este modul de existenţă al materiei iar spaţiul şi timpul sunt forme de existenţă ale materiei. Toate mişcările materiei care au loc în spaţiu şi timp se realizează după anumite legi lăsate de Creator. Fără aceste legi, universul ar fi sub influenţa haosului care ar duce, inevitabil, la distrugerea lui. De exemplu pământul care, alături de alte planete, se roteşte în jurul soarelui făcând posibilă alternanţa zilelor cu a nopţile şi ale anotimpurilor, dacă nu s-ar mişca pe orbita lui ar putea să se ciocnească cu celelalte planete şi să se distrugă. Mişcări ca ale pământului au loc în tot universul dar se realiză după legi şi forme specifice.

Structura materiei se referă la alcătuirea internă a unui corp sau a unui sistem fizic caracterizată prin natura şi prin dispoziţia lor spaţială şi prin legăturile şi interacţiunile lor reciproce. Materia şi formele sale de organizare se dovedesc inepuizabile atât la nivelul macrocosmosului universal, cât şi la nivelul microcosmosului atomic.

Atomul este o particulă din care sunt alcătuite toate substanţele solide, lichide sau gazoase şi este cea mai mică parte a unei substanţe simple care mai păstrează însuşirile chimice ale acesteia. Este format dintr-un nucleu central şi electroni care să rotesc în jurul nucleului pe diferite orbite aşa cum se rotesc planetele în jurul soarelui. Atomul poate exista liber sau în combinaţie cu alţi atomi, identici sau diferiţi alcătuind o altă particulă, mai mare, numită moleculă. O picătură mică, o moleculă de apă este formată din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen. Dar fiecare atom, din oricare substanţă, este format dintr-un nucleu cu sarcină electrică pozitivă, înconjurat de unul sau mai mulţi electroni cu sarcină electrică negativă, iar nucleul, la rândul său, este alcătuit din protoni şi neutroni.

Esenţial este că toţi atomii sunt într-o continuă mişcare şi atomii unui element sunt identici între ei; au aceiaşi mărime, aceleaşi proprietăţi oricare ar fi compoziţia şi proprietăţile substanţei din moleculele cărora fac parte, fie că acestea sunt de pe pământ sau de pe oricare alt corp din univers. De exemplu atomii de hidrogen sunt identici chiar dacă fac parte din moleculele unor substanţe diferite cum ar fi: apa, hidrogenul liber, fie că aceste substanţe provin de pe pământ, fie din univers.

Soarele produce lumina cât şi alte radiaţii prin reacţia de fuziunea nucleară care transformă doi atomi de hidrogen într-un atom de heliu, la temperaturi şi presiuni deosebit de ridicare şi cu degajarea unei energii puternice. Această reacţie se poate produce şi pe pământ prin explozia unei bombe atomice. Deosebirea este că radiaţiile solare întreţin viaţa pe pământ, pentru că efectul lor nociv se pierde prin parcurgerea distanţei de la soare la pământ şi prin filtrul realizat de stratul de ozon din atmosfera înaltă a pământului, iar explozia bombelor atomice pun în pericol viaţa pământeană.

Universul perceptibil este un imens izvor de energie şi omul este o mică parte din aceasta. Energiile universului se rotesc fără încetare potrivit unor legi eterne şi imuabile, care conduc şi atomul numit Pământ.

Măgeruşan Ioan