Premiul anual „Grigore Bradea” a fost decernat, la Complexul Muzeal, tânărului sculptor Emilian Mocanu

Albumul „Grigore Bradea – Zeița Fecioară” a fost prezentat publicului din Bistrița, la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud. Albumul este editat de Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud și Asociația Culturală „Grigore Bradea”, cu sprijinul Consiliului Județean Bistrița-Năsăud.  Tehnoredactarea și prelucrarea grafică aparţin Blue Apple Concept,iar tiparul a fost făcut de Transilvania Print. Parteneri – sponsori au fost Rotary Club Bistrița, RAAL, Electro-Ursa Servcom, Restaurant ROD Cluj-Napoca, Comelf. 

„Cele 126 de lucrări prezentate în acest album reprezintă doar o mică parte din miile de lucrări create de Bradea. Împărțind lucrările pe cicluri și teme, am încercat să oferim publicului larg posibilitatea să descifreze simbolurile ascunse în opera lui Bradea. Suntem convinși că sunt multe lucrări care așteaptă să fie descoperite și puse în valoare și sperăm să avem timpul și energia necesară să inventariem cât mai multe dintre acestea”, au transmis reprezentanții Asociației Culturale „Grigore Bradea”.

Fotografiile sunt completate de texte scrise de criticul de artă Ramona Novicov, criticul clujean Vasile Radu, sculptorul Vlad Ciobanu și etnologul și cercetătorul Emil Cira.

Prezentă la prezentarea albumului, Ramona Novicov a subliniat că „fotografiile din album pun în valoarea virtuțile monumentale ale sculpturilor mici. Nu sunt cuvinte goale. Grigore Bradea avea acest simț extrem de acut al monumentalității. A fi măreț, a fi impresionant nu ține de mărime. Este o lecție foarte bună nu doar pentru plasticieni, ci și pentru lumea contemporană, foarte atașată de mărime, de strălucire... Este o lecție de a reînvăța să privim lumea în primordialitatea ei. Văznd lucrările lui Grigore Bradea, și văzndu-l și pe Grigore Bradea îți dai seama că este un exponent, o voce care vine dintr-o lume arhaică, de foarte de departe, de dincolo de copilăria lui – fascinantă așa cum o povestește el...”

Prin acest album, Asociația Culturală „Grigore Bradea” își propune să pună în valoare modul în care Grigore Bradea a reușit să evadeze din constrângerile vremurilor în care a trăit, regăsind în lut materialul necesar transpunerii în formă a ideilor și reprezentărilor sale.

Albumul va fi distribuit cu titlul de donație în rețeaua națională de biblioteci școlare, județene și naționale. El va fi donat și instituțiilor culturale din România – liceelor și universităților de artă din România, astfel încât opera lui Grigore Bradea să fie accesibilă tuturor celor interesați.

*****

Premiul anual „Grigore Bradea” a fost decernat, la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud – tânărului sculptor Emilian Mocanu. Cu același prilej, aici a fost lansat și albumul „Grigore Bradea – Zeița Fecioară”, care cuprinde fotografii reprezentând 126 de lucrări din lut ale artistului bistrițean.

Premiul „Grigore Bradea” a fost instituit în 2013, de Asociația Culturală „Grigore Bradea” și constă în oferirea unei sume de bani laureatului, precum și organizarea unei expoziții personale.

Emilian Mocanu, laureatul anului 2019, are 32 de ani, fiind originar din Galați. Este absolvent al Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca şi al Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin”, Galați, secția de Grafică. Este în prezent doctorand al Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca, având drept teză de cercetare „Holografia tridimensională în sculptura contemporană”. A fost bursier Erasmus la Faculdad de Bellas Artes, în cadrul Universidad del Pais Vasco, Bilbao – Spania.

Despre experiența din Spania, Emilian Mocanu ne-a mărturisit: „Chiar dacă nu ne place să recunoaștem, decât cu jumătate de gură, ăsta este un adevăr de netăgăduit: Oriunde dincolo de granița de vest a României, este mai bine și sunt mai multe oportunități pentru locuitori, implicit pentru artă și artiști. România rămâne la nivel cultural o enclavă cu un depozit artistic încă neatins. Putem spune că e un filon descoperit, dar care nu e încă exploatat la adevăratul său potențial. Se culeg ”pepite” în șaitroc de tot felul de ”exploratori” culturali, dar adevărata comoară – filonul – rămâne, într-un mod inexplicabil, neexplorat. Spațiul artistic românesc se poate lesne asemăna zăcămintelor aurifere și de alte metale prețioase și rare tot de pe la noi, e mare, imens și ar destabiliza total piața de artă la nivel mondial dacă ar fi scos la lumină.

În Bilbao era un sistem foarte bun de învățământ artistic. Până la un punct... Dădeai examen, intrai și apoi, în fiecare semestru îți alegeai cursurile pe care doreai să le urmezi, profesorii cu care voiai să studiezi. Era un sistem foarte deschis, performant și extrem de intuitiv. La ei lipsea această urmă de rigoare academică care încă persistă la noi. Faptul că la noi persistă e un lucru bun. Se pun niște baze mai solide. Altfel construiești pe piatră decât pe nisip. În schimb, ei puneau foarte mult accent pe creația artistică pluridisciplinară, pe motivarea explicativă, uneori prea explicită, a motivației discursului artistic. Mergeau mai mult pe direcția asta contemporană a declarării motivației artistului, pe acel artists statement. Până la un punct e un lucru bun, dar redundant...”

***

Emilian Mocanu afirmă că detestă „manierismul și ideea de stil. Sau, cel puțin, ideea de stil așa cum este ea înțeleasă de unii și de alții. Acel stil în care tu, ca om și, mai ales, ca artist, te auto-îngrădești într-un curent, într-o zonă de creație artistică, într-o mișcare, într-un material oarecare, limitându-te arbitrar și inexplicabil pentru a putea fi „înțeles”, acceptat și inclus. Adică îți pui mânere, de care să poți să fii prins. Îți construiești cutiuțe în care să poți fi lesne încadrat și depozitat. Nu de alta, dar, la momentul ”oportun”, să poți fi găsit ușor în repertoar. Stilul este o chestiune de ani. E o însumare a activității umane și a creației artistice, nu o îngrădire, cu atât mai puțin o auto-îngrădire. Adică, îmi construiesc gard ca să nu intre animalele în curte, nu ca să nu ies eu. Stilul e o chestiune care se emite, nu ceva ce se definește dinainte...”

***

„Materialul este sau poate fi ofertant pentru un artist doar în funcție de ceea ce vrea să exprime cu el și prin el. Materialul, ca și banii, poate fi calea prin care îți transmiți mesajul, dar nu scopul în sine. Materialul este mesagerul și nu mesajul în sine. Mă folosesc de material ca să transmit un mesaj, o idee.

Fiecare material este ofertant în felul său. Depinde cum le articulezi din punct de vedere artistic, de felul în care le prezinți, de locul unde le prezinți. Totul contează și are importanța sa în ansamblul lucrării în sine și a expoziției ca ansamblu de discursuri convergente ca mesaj și emitente a acestuia.

Preiei ceva anume de la material, o caracteristică de a sa generală sau chiar una particulară, și o folosești în favoarea ta, ca parte a mesajului pe care vrei să-l transmiți și a modului în care vrei să o faci. Nu siluiești materialul după cum te taie pe tine capul. Materialul devine parte a mesajului, parte a căii sale de transmitere, dar nu i se substituie, nu devine subiect. Subiectul e altul. Subiectul e mesajul, ideea care stă în spatele mesajului și, implicit, a materialului.

„Expun rar... Așa că nu am acel sentiment de sațietate, de lehamite față de artă. Știu ce fac, de ce vreau să fac ceea ce fac. Pot spune că am luxul de a avea timp de gândire suficient pentru a-mi elabora noile proiecte și lucrări...”

Premiul „Grigore Bradea” a mai fost acordat tinerilor artiști Darius Hulea (2013), Maria Sicoie (2014), Ionel Mihai (2015), Axenia Roșca (2016), Anca Stătică (2017) și Alexandru Daniel Smuczer (2018).

*****

Grigore Bradea s-a născut în 1 martie1947, Spermezeu (judeţul Bistriţa-Năsăud) – un sat situat la poalele Munţilor Ţibleş, fiind fost unul dintre cei mai reprezentativi sculptori români ai generatiei '70. A fost membru al U.A.P. din 1981, secția sculptură.

A absolvit Liceul de Arte Plastice „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca în 1965, a fost admis, în același an, la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secția sculptură, la clasa profesorului Kós András, institut pe care l-a absolvit în 1972. A fost numit profesor la Liceul Pedagogic „George Coșbuc” din Năsăud. Trei ani mai târziu, s-a stabilit la Bistrița unde, alături de alți colegi de generație, a făcut demersuri pentru înființarea unui cenaclu de creație la Bistrița și pentru alocarea unor spații destinate atelierelor artiștilor plastici bistrițeni. Grigore Bradea a murit în 10 iulie 1998, la Bistriţa.