Preotul scriitor Vasile Beni cugetă spre înălțimi și intră în lumină

În casa Veronica Micle ( Biblioteca orășănească Năsăud) de ziua poetei, respectiv 22 aprilie 2021, preotul Lucian de la catedrala Sf. Nicolae, ne-a oferit două cărți cu dedicație, semnate de preotul scriitor Vasile Beni, din Bistrița, un creator și culegător de povestiri biblice, scrise cu delicatețe sufletească și multă sensibilitate - „Popasuri Duhovnicești la Duminici și Sărbători” și „Să ne facem timp și pentru suflet”, volume ce scot la lumină dimensiunea umană prin nevoia comunicării cu cele sfinte, azi, mâine și în veșnicie.
Cu o discretă mărturisire creștină, preotul scriitor filtrează stări și senzații, întrebări și răspunsuri, ca un altar în centrul universului ce ne îndeamnă a ne face timp și pentru suflet, să iubim pe Dumnezeu, pe aproapele său și să împlinim cu sfințenie cele zece porunci, să frecventăm Sfânta Biserică, pentru că, dacă ar fi mai mulți oameni la biserică, ar fi mai puțini la tribunale, la închisori și la spitale și mai puține drame în familie și mai puține rele în lume.
Cele două cărți surori, apărute în preajma Marii Sărbători a Creștinătății - ÎNVIEREA DOMNULUI, se completează reciproc și deschid o mare fereastră spre credința străbună, spre adevăr, frumos, măreț și harul povestirii cu care Bunul Dumnezeu l-a înzestrat pe autor.
Volumele de față, scoase la prestigioasa Editură Nosa Nostra, aduc pentru cititori roade vrednice de laudă Învățătorului nostru Iisus și Maicii Domnului. La fiecare pagină, fiecare mesaj reprezintă o hrană duhovnicească pentru creștini, îndemnuri, sfaturi și bune exemple ce ne dau lumină ca și Soarele și luna de pe cer, învățături și pilde de urmat, îndemnuri de a face cât mai mult pentru suflet și să vorbim despre ce Dumnezeu ne învață. Două cărți împodobite cu gânduri curate, meditații și pilde de urmat, două cărți spre slava lui Dumnezeu și rodirea sufletului.
Autorul volumelor ne îndeamnă să cinstim Biserica, Sfânta Liturghie și Sfânta Zi de Duminică și celelalte sărbători de peste an, care constituie limanuri pentru corăbiile sufletelor. Prima zi de creație a fost Duminica, Dumnezeu – Fiul a înviat a treia zi din morți, tot Duminica, Duhul Sfânt s-a pogorât peste Sființii Apostoli la Rusalii, Duminica. Deci Duminica e zi de bucurie în care prăznuim zidirea lumii de către Dumnezeu-Tatăl.
Mai mult ca oricând, în zilele de criză ce le parcurgem, Biserica rămâne o viață nouă în Iisus Hristos, corabia Mântuirii, o punte între cer și pământ, între veșnicie și vremelnicie, fântâna nesecată a darurilor dumnezeiești, stâlp și temelie a adevărului. Prin Sfânta Liturghie Hristos vine pentru a ne sfinți și a ni se dărui prin împărtășanie, iar Hristos în acele clipe este Preot, jertfă și Altar. Săvârșirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului, iar ca scop sfințirea credincioșilor și iertarea păcatelor, clipe de reflecție și de bilanț, învățături și pilde și felul cum ne comportăm.
Paginile de început sunt semnate de doi scriitori de talie înaltă, preot profesor Nicolae Feier și Menuț Maximinian, care au precizat: „Sintezele sale au o unitate stilistică bine conturată, care arată deja maturitate în abordare și trecerea prin sinele său intelectual și cel al trăirii duhovnicești a fiecărui subiect ales cu atenție și tratat în funcție de obiectivele operaționale pe care și le propune spre a fi atinse. „Mă bucur spune părintele scriitor Feier, că sunt coleg de slujire cu autorul volumelor, părintele protoiereu Vasile Beni, un om bogat în idei și fapte demne“.
Directorul cotidianului nostru Menuț Maximinian, care găzduiește săptămânal cuvintele de înțelepciune scrise de autor, spune:
„Cuvântul părintelui Vasile Beni este o punte pe care trecând, putem duce sufletul în veșnicie, fiind oglinda prin care ne putem redescoperi văzându-ne chipul.”
Poeziile sale realizează conturul geografic și sufletesc a unei lumi în plină transformare, ce îmbogățesc pulsul vieții și sugerează curgerile continuității spiritualității creștine.
„Biserica, spital duhovnicesc.
Biserica, o casă, a Tatălui Ceresc.
Biserica, un loc sfințit și sfințitor,
Biserica, sălașul tuturor.
Aici, noi ne rugăm, plecându-ne genunchii,
Aici, părinții își botează pruncii
Aici, ne spovedim și împărtășim
Aici, noi învățăm cum să iubim.
Aici, aflăm despre iertare,
Și tot aici, noi învățăm ce-nseamnă să fii mare
Când ierți, te-asemeni lui Iisus!
Și-atunci ești mare, doar când ești supus.”
(Biserica)

Ioan și Lucreția Mititean