Presa năsăudeană înainte și după Marea Unire

Sunt puține zone ale Transilvaniei care se bucură de un așa renume istoric și cultural cum este Ținutul năsăudean. Acest spațiu puternic individualizat, numit și ,,Blajul românimii nordice ” poartă și astăzi blazonul mândriei și demnității grănicerești. Năsăudul, prin renumitele sale școli, și-a câștigat și faima de ,,oraș al academicienilor ”. De aceste instituții  se leagă apariția primelor publicații școlare și pedagogice la care se vor adăuga treptat cele cu un profund caracter social. Cea dintâi publicație care începe firul tradiției  în presa românească năsăudeană este ,,Magazinu Pedagogicu ”, apărut în 1867, dar pentru o perioadă scurtă, pentru că își încetează activitatea în 1869. Problematica ei este preluată de ,,Anuarul Liceului din Năsăud ” (1867-1944 ) în care se regăsesc nume de prestigiu, cum este Paul Tanco, Nicolae Drăganu sau Vasile Bichigean. În filonul de aur al revistelor literare pentru elevi se numără ,,Musa Someșană”, o revistă  care a rezistat aproape patru decenii (1874-1912). În paginile ei se află și George Coșbuc, pe când era elev în clasa a VIII-a  (anul III de liceu). Mulți o consideră un monument bibliografic și un adevărat tezaur pentru Arhivele Statului, dar mai ales pentru cei interesați de cercetarea istoriei școlare. De același domeniu aparține și revista ,,Școala Română ”, editată în 1876 de către Ioan Candrea și Vasile Petri. În 1882, tot Vasile Petri scoatela lumină ,,Școala Practică ”- magazin de lecțiuni și materii pentru instrucțiunea primară, având redacția la Năsăud, care rezistă fără întrerupere până în anul 1886.

În perioada premergătoare Marii Uniri, presa românească din județul nostru este marcată de o întrerupere de aproape un deceniu, când nu se mai tipărește niciun ziar din cauza restrângerii drepturilor politice.   După actul istoric de la 1 Decembrie 1918, presa locală a Țării Năsăudului  cunoaște un ritm tot mai viu în ceea ce privește apariția unor ziare și reviste editate de cei care au făcut parte din generația călită în lunga trudă a scrisului și a afirmării culturii românești pe aceste meleaguri. Împrejurările noi impuneau eforturi susținute pentru a completa golurile mari care se resimțeau în domeniul istoric și cultural al acestui ținut. În afara ,,Istoriei școalelor năsăudene ”, datorată lui Virgil Șotropa și Nicolae Drăganu și a ,,Istoriei Regimentului II grăniceresc” a lui George Barițiu, nu era nicio lucrare mai însemnată, deși exista o mare bogăție de material documentar. Oamenii care se considerau datori să răspundă acestei importante provocări au fost intelectualii năsăudeni, cei ce întreținuseră nestinsă flacăra învățământului și a presei în timpuri întunecate de persecuție și prigoane politice și naționale în anii premergători Unirii. Revista care va aduce o revigorare a vieții istorice și culturale este  ,,Ahiva Someșană ”, cu cele 28 de numere, începând din 1924 și până în 1940, când este suspendată. Redacția și administrația revistei erau la Liceul ,,George Coșbuc ”din Năsăud, acolo unde își avea catedra animatorul și protagonistul Virgil Șotropa, al cărui nume se va contopi definitiv cu litera și spiritul publicației. În cuprinsul ei este prezentat trecutul istoric al acestui ținut, în care, militarizarea  este un capitol prezent în mai toate numerele sale. Aici este evocată contribuția grănicerilor năsăudeni la marile evenimente istorice, sunt creionate figuri reprezentative ale culturii acestui ținut, este prezentată viața bisericească, începuturile învățământului nostru, precum și cel mai lung proces de teritoriu dintre satele someșene, Rebrișoara, Nepos, Feldru, Ilva Mică și cele săsești, Dumitra, Pintic (Slătinița) și Aldorf (Unirea). Dar tematica acestei reviste este mult mai vastă, fiind abordată de personalități cu nume de rezonanță : Nicolae Drăganu, Iuliu Moisil, Vasile Scurtu, Tiberiu Morariu și mulți alții. ,,Arhiva Someșană ” este unică în peisajul revuistic românesc. La ea au apelat și mai apelează încă cei care cercetează istoria acestui ținut pentru a-l cuprinde în diverse lucrări monografice sau de doctorat. În zilele noastre, revista își continuă apariția sub același titlu, dar într-o formă nouă, aflată sub patronajul Muzeului grăniceresc din Năsăud.

O altă publicație din domeniul învățământului este ,,Anuarul Scolii Normale din Năsăud ”tipărit în anul 1930 și cuprinde date, situații, statistici și informații despre instituția școlară în primii ani ai existenței sale( 1923-1929 ), avându-l coordonator pe Sandu Manoliu.  La 18 decembrie 1930 apare ziarul ,,Năsăudul ”, gazetă politico-literară, pedagogică și de informațiuni ” cu redacția găzduită pe strada Grănicerilor, nr.7 din orașul ,,academicienilor ” , în fruntea  căreia se afla Ilarion Boțiu și Octavian Ruleanu. Datorită unor neajunsuri financiare, la  începutul lui ianuarie 1931, publicația năsăudenilor dispare, cu doar trei numere de apariție. După o tăcere de câțiva ani, tineretul năsăudean se bucură de o nouă publicație, intitulată ,,Încercări ”, o revistă lunară a societăților ,,Virtus Romana Rediviva ” și ,,Congregația Mariană ”. Din Comitetul de elevi făcea parte și viitorul prof. univ.dr. doc Gavril Istrate din Nepos. De viața școlară se leagă și revistele ,,Freamăt năsăudean”  (1938) și ,,Răboj năsăudean ”( 1939 ). Problema apărării intereselor grănicerești i-a determinat pe năsăudeni să scoată pe rând  publicațiile : ,,Granița ” (1932), ,,Revista graniței Năsăudene ” (1932 ). Ca o carte de vizită în alb se prezintă în anul 1935, timp de aproape un deceniu, revista ,,Vatra ”, o publicație năsăudeană care evocă rânduieli statornice, fapte de oameni de demult. Literatura beletristică este prezentă în cuprinsul fiecărui număr, în care semnau oameni de seamă ai culturii năsăudene. În perioada interbelică apar câteva ziare și în mediul rural, cum ar fi : ,,Poporul ”  scoasă de un preot din Runcul Salvei  (1935 ), ,,Solia ” la Rebrișoara, organ al reflectării spiritualității satului(1936), ,,Lupta Rodnei”(1951). Un loc important în presa năsăudeană l-a ocupat ziarul ,,Plaiuri năsăudene” (1943-1945) în redacția căruia se aflau Ion Th. Ilea, Vasile Netea, Ariton Rogneanu și Octavian Ruleanu. În perioada regimului comunist, presa se rezumă doar la ziarele județene. Abia după revoluția din decembrie 1989 apare revista  ,,Tribuna ideilor” condusă de prof. Ludmila Găzdac, ,,Revista Mediului”, condusă timp de peste 20 de ani de prof.Romulus Berceni,  apoi, în 2012 își face apariția ,,Astra năsăudeană”, care este o continuare a ,,Plaiurilor năsăudene ”și ,,Curier năsăudean”, găzduite de presa locală, Răsunetul și Mesagerul. La Maieru apare de mai mulți ani revista ,,Cuibul visurilor”, iar la Rodna ,,Cetatea Rodnei”. Acesta este spațiul spiritual în care Ținutul năsăudean și-a pus în valoare istoria, cultura și personalitățile sale.