Printre inimi

Năsăudeancă după mamă, rebreancă după tată și bistrițeancă după soț, Luminița Rus Cincea, a debutat în lumea poeziei cu cartea “Printre inimi”. O carte care conține mesaje de iubire înrolate în cele 163 de poezii, ce dau viață frumosului și armoniei, formându-și un public care deja o apreciază,  deoarece pune în valoare esența din tezaurul uman, fapt pentru care, așa cum spunea Apostolul Pavel, care ne poruncește zicând: Pentru toate mulțumește!

E ceva normal să aduci mulțumiri celor care fac nopți albe, rabdă multe până la finalizarea cărții, spre a ne bucura și încânta cu creațiile lor, ceea ce numai un sfânt poate să rabde atâta.

Cartea, această cheie a înțelepciunii, este un tovarăș al cititorului, promovând valențe culturale începând chiar din anii copilăriei, o carte de purificare sufletească și o apropiere de anii de început petrecuți ACASĂ.

Copilărie... vino iar...

Mă pier și mă adun

Din tine

Copil am fost și mai sunt...

Încă!   

Poeta dă fiecărei poezii valoare, înțelepciune și iubire, fiind pătrunsă de ideea că fără muzică și poezie viața ar putea fi doar o eroare, ar fi ceva sec. Cei care scriu și citesc alungă suferințele și reușesc să trăiască deopotrivă și lacrima și râsul, știu să guste și să laude expresia vieții, fiind o încântare pentru astfel de oameni orice semn de viață intensă.

Citind poeziile scrise  printre inimi, întâlnim atâtea elemente ce vorbesc despre iubire, despre viață, poezii cu sens și cauză cu sentimente puternice de simpatie și afecțiune față cei dragi, odă poeziei lirice, cu atâtea sentimente de preamărire a ființei iubite, toate scrise din adâncul inimii pentru că numai inima poate judeca atunci când e vorba de iubire. În dragoste, cum foarte bine spunea  Donato Di Poce, avem nevoie de trei inimi: una pentru a iubi, una pentru a fi iubit și alta când rămânem singuri, deci o inimă încărcată de alte inimi. Dostoievski spunea: o inimă care iubește mult, trebuie să sufere mult. Dacă lumina este prima dragoste a vieții, dragostea nu este ea lumina inimii? se întreabă Balzac.

Luminița este un poet nou, care vine cu un fond nou, cu un stil nou și cu virtuți artistice. Precum sângele nutrește, dă viață corpului așa și ideile dau viață stilului - spunea G. Ibrăileanu.

Închei gândurile mele cu poezia “Scrisoare”, de la pagina 175, scrisă într-o tonalitate a sensibilității:

Ți-am scris o scrisoare...

De dragoste... am lipit plicul

Și am uita s-o expediez...      

Adică nu... nu am uitat,

Intenționat nu am trimis-o!

Mi-e teamă... ca tu, citind

Scrisoarea... să nu mai vii

Dar azi... ți-am trimis

Acea scrisoare... în curând

Va fi în mâinile tale...

Vei citi-o și atunci

Nu știu ce se va întâmpla

Cu mine, cu tine...

Cu noi...

Cu dragostea noastră

Și, totuși, ți-am scris.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5