Prof. Vasile Găurean: „Bun ca laptele de mamă, nu-i nimic în Univers”

„Bun ca laptele de mamă, nu-i nimic în Univers”

                      „De ce boala și moartea să fie partea voastră?...”

                                    (M. Eminescu, „Împărat și proletar”)

Vă mărturisesc că am cercetat în ultima vreme  materiale privitoare la nutriție și sănătate, care m-au tulburat în cel mai înalt grad.

Parțial, despre acestea m-a informat  în urmă cu ceva ani și fiica mea din Statele Unite (Detroit), care este cadru medical la o clinică de cardiologie, însă mi s-a părut că sunt cam greu aplicabile (adică au intrat pe o ureche  și au ieșit pe cealaltă). Acum însă, vi le împărtășesc și vouă, cinstiți boieri dumneavoastră.

Să discernem  însă câteva sensuri, de mare importanță pentru a ne înțelege. Am scris ceva mai sus: „mi s-a părut”. Aceste reflexiv ,,SE PARE”” (zice și prof. dr. V. Stroescu) este o primă formă de cunoaștere, la limita fragilității, când avem  primele date și ne-am format așa,o grăbită impresie.

Cealaltă etapă este a lui „ȘTIU”, a certitudinilor pe care mi le oferă știința, accesibile și percepției noastre, măsurabile (am în casă 20 grade C, merele s-au copt,  ,,de la Paris la Berlin sunt câteva sute de km” - zice Fr Engels, ca exemplu între puținele lucruri de care suntem siguri cu adevărat. Cele mai multe din lumea noastră și din Univers stau sub zodia relativizării (zicem „da, dar în anumite condiții”).

Între ele se află  CRED sau credința (inclusiv religioasă). Ea primește formă când avem o sumă de informații importante, dar nu sunt o TOTALITATE și este nevoie și de alte informații, inaccesibile momentan. Aici vine în ajutor și Rațiunea, care completează câmpul rămas gol și dă apoi o concluzie aprobatoare sau dezaprobatoare: CRED sau NU CRED ceva. Crednța și Intuiția (ca metode) sunt factori majori cînd facem cercetare științifică.

Ei bine,  dincolo de „se pare că” și  „aș crede” , „Știu” (adică știința de azi) ne spune cu certitudine că obiceiurile noastre seculare  de ordin alimentar sunt ,,catastrofale și cauză majoră de boli și moarte”. Nu mai e vorba că am crezut altfel, că ni s-a părut...

Studiile genetice, ADN, ARN, celulare și cele privitoare la compatibilitățile noastre sunt categorice în concluzii.

Fiica mea  -pomenită mai sus- zicea -de ex.- că laptele animalier este bun doar  pentru  vițeluși, iar după o vreme, ca la toate mamiferele, cu creșterea puiului, laptele nu se mai folosește. Omul a făcut tot ce a putut însă, ca vitele, oile  etc. să dea lapte cât mai mult, spre permanent și au dezvoltat o industrie a cașcavalelor și iaurturilor... care însă nu sunt bune pentru om, fapt dovedit științific, cert (Știm).

Osteopeniile și osteoporozele nu se  ameliorează cu calciul din lactate, fiindcă multiplică în realitate deficiențele, ci din legumele care absorb calciul din sol: roșiile de pildă) (Două linguri de susan luate  zilnic îți fac oasele de fier.)

Să nu uităm că știința nu face azi pași mari, ca altădată, ci pur și simplu aleargă și face chiar salturi spectaculoase.

Concluzia este că pentru ființa umană, singurul lapte bun, „cel mai bun din Univers”, este laptele matern.

Să revenim la ansamblu. Tot ce este hrană pe lume, Știința (această zeiță a vremilor noastre) le înghesuie în patru categorii. Doar patru:

1. Tot ce este în stare naturală: legume, fructe, verdețuri felurite   ne dau SĂNĂTATE și VINDECARE de boli (de orice boală).

                   2).Când începem să le procesăm (gătirea prin felurite tratamente termice, casnice și induistriale), alimentele de la categoria  întâi își pierd din capacitatile sanifice și vindecătoare, dar întrețin totuși viața. De pildă un cartof, un morcov gătiți, nu mai sunt ce-au fost.

          3).Alimentele dăunătoare. Le-am crezut baza, puterea noastră, sursele noastre de proteine, farmecul vieții, iar Știința zice clar: DĂUNĂTOARE. Intră aici cu toate derivatele lor: CARNEA, LACTATELE, OUĂLE adică tot ce este de origine animalierî/

          . Toate discuțiile despre carena de pui mai bună ca aia roșie și ouăle de prepeliță mai sanifice ca alea de găină și restul discuțiilor apar ca ridicole inutilități. Cu o mătură gigantică, Știința le aruncă în lada istoriei. (Astfel, Noua Zeelandă vrea să reducă la jumate numărul de vite și ferme; în Europa, până ne vom dezvăța de fripturi, se oferă pulberi de greieri și alte delicatese scumpe -1.000 lei kg. de greieri...mult mai scump ca cel de creieri.)

1. 4).Categoria TOXICELOR: Alcoolul, Tutunul(fumatul), Cafeaua, Drogurile, Zahărul (ca produs industrial).

                   Corpul omenesc are circa un trilion de celule per fiecare kilogram din corpul nostru. Așadar, dacă doamna Y are 55 de kg, are circa 55 de trilioane de celule, încât omul este cel mai complexă entitate din tot Universul. Această mașinărie gigantică, operă negreșit dumnezeiască, noi o asasinăm cu obiceiurile noastre alimentare, deși am putea trăi mult mai mult.

          Când ne pregătim a lua o masă gustoasă, cerem binecuvântarea lui Dumnezeu. Oare o primim? se întreabă cineva. Binecuvântează Dumnezeu ceea ce ne e dăunător? Iată probleme religioase și de etică. Da, suntem ucigași de animale, de ființa nevinovate-spun ecologiștii și nu doar ei.

          Se pare că nu suntem creați pentru a trăi într-o lume de belșug alimentar, ci dimpotrivă, iar abuzurile noastre de alimente de origine animalieră sunt o povară greu de suportat și adesea ne îmbolnăvesc prin nitriți, hormoni, pesticide și alte chimicale. Organismele noastre duc o luptă grea cu toate cele enumerate.

          Mi s-ar putea pune Sfânta Scriptură înainte și să mi se arate că Sfântului Apostol Petru I s-a arătat o pânză minunată cu toate vietățile pământului și un glas de sus i-a zis: „junghie , Petre și mănâncă”. Sau că, veterotestamentar, se consuma o parte din carnea jertfelor și însuși Domnul IISUS a consumat carne fie când era chemat în casele bogătașilor farisei sau la Cina de Taină. „Să nu uităm -zice prof. dr. Virgil Stroescu, om credincios, că IISUS, Domnul nostru, s-a întrupat într-o lume săracă, unde oamenii trăiau extrem de modest și luptau din greu pentru supraviețuire.

          Sfinții Apostoli au luat spice din lan  și din fărâmarea în palmă alegeau boabele spre hrană (în vreme ce fariseii, pe margine, cârteau). Abuzul nu era cu putință. Scopul vieții era supraviețuirea. „Mâncăm spre a trăi, nu spre a ne îmbuiba.” E o maximă universală.

          Nici sănătății sexuale abuzul alimentar nu-i e prielnic. Nu intru în date științifice pentru toate cele arătate, deși  ar fi extrem de util.

          Personal, aceste date și altele subsecvente, m-au pus serios pe gânduri. Nu fiindcă la anii mei vreau să mai am o tinerețe, ca vulturii, ci ca ,,trestie cugetătoare”- cum spune B Pascal. Nici nu cred că ar trebui să ne facem toți vegetarieni puri. (Dacă porcul nu este spre hrană omului, care ar fi rolul lui în lanțul trofic? De pasăre zburătoare pentru glume?)

          Am citit o carte despre viața vegetariană și după multe lăudăroșenii, s-a spus că subiectului au început să-i cadă dinții, așa că m-a lămurit să arunc cartea.

                   Unii mai adaugă la dietele vegane  peștele, alții ouăle. Am luat atunci mătura pomenită mai sus și am decretat că dieta vegană pură e o tâmpenie. Despre Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi și alți vegani se spune că au avut o sănătate de fier.

          Deși am convingerea că Știința e știință, totuși, categoria primă de mai sus, a alimentelor neprocesate e mult prea restrânsă. Dacă, de pildă cartofii, sfecla, orezul, grâul, le-am putea consuma crude, ar merge. Deși soldații romani își umpleu buzunarele cu grâu când mergeau în campanie și asta le era hrană și erau ca brazii, nu cred că azi le mai putem urma pilda.

          Înaintw de marele Diluviu (Potopul), oamenii erau cu adevărat și universal vegetarieni. Câmpul rodea îmbelșugat, pomii rodeau spectaculos, iar moartea însăși, cruda moarte, era o cădere în somn. Din păcate, această îmbelșugare a dus la o înrăire a oamenilor;  au ajuns să fie ,,numai trup” (cam așa cum se tinde azi prin toate mijloacele audio-vizuale). ..Leul, ca și boul, pășteau și era pace între animale” -spun vechii autori greci și Sf. Scriptură.

          După Potop, observăm că viața e mult mai grea. A apărut dușmănia între animale, apare vița de vie (ca un balsam peste dureri), omul  folosește carnea vietăților terestre sau marne.

          Creierul uman are nevoie de ceea ce numim „hrană gătită”, iar vegetarianismul ne-ar putea reduce ,după multe generații, la o stare animalieră, de dobitoace.

          Zeița Știință își tot mai reevaluează aserțiunile, așa că nu disper și eu cred că nu a ajuns lîncă la ultimele frontiere.

                                                                                                                                                                     prof. Vasile Găurean