Profesorul arhidiacon Cornel Pop, așteptat de corul îngerilor cerești

Născut la 10 mai 1938, în comuna Bicaz, județul Sălaj, într-o familie de buni creștini, și după studii academice la Facultatea de Teologie din Sibiu și Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca ajunge pe plaiurile județului nostru unde se statornicește definitiv, folosindu-și cu chibzuință talanții cu care l-a înzestrat Bunul Dumnezeu.

În anul 1964 ocupa din prima repartiție, funcția de director al Casei Raionale de Cultură Năsăud, bună ocazie de a dezvolta o activitate corală nemaiîntâlnită până atunci pe aceste plaiuri, înființând coruri atât în oraș, cât și pe Valea Someșului. Astfel că, la Centenarul nașterii poetului George Coșbuc (1966), dirija pe o scenă imensă din localitatea poetului, o masă uriașă de oameni, pe patru voci, de câteva sute de coriști reuniți, din Năsăud, Maieru, Feldru, Rebrișoara…

Peste patruzeci de ani a condus ca dirijor Corala „Andrei Mureșanu” din Bistrița,  cor profilat pe muzică sacră, de o sensibilitate și acuratețe aparte. Practic, calitățile sale de înaltă performanță muzicală, le-a impus Coralei bistrițene, fiul său de suflet și de mângâiere, care-i va duce faima în întreaga lume.

Bunicul său cânta în strana bisericii iar mama sa era arhicunoscută de cântăreață în Țara Sălajului, și cu un tată isteț, proprietar de moară, batoză, tractoare, adică „om înstărit”, era firesc ca fiul lor, Cornel să devină un emancipat al sorții, al artei muzicale. A avut calități de mare dirijor, având răbdare cu fiecare cântăreț, cu fiecare voce, reușind să obțină o armonie îngerească, demnă de cele mai înalte aprecieri.

Slujbele duminicale din Bisericile bistrițene și năsăudene se bucură și se vor mai bucura încă mult timp de aici înainte de rodul muncii sale, căci a lăsat pentru viitor coruri bine statornicite în: Biserica „Trei ierarhi” din Bistrița – Corala „Andrei Mureșanu” („Micul Madrigal”), în Biserica „Sf. Nicolae” Năsăud – Corul „Deisis”, în Biserica „Constantin și Elena” Năsăud 2 – Corul „Laudațio”. 

La cor erau mulți chemați, rămâneau doar cei care rezistau exigențelor distinsului dirijor Cornel Pop, cei care și astăzi sunt mari valori ale cântului bisericesc, căci corul este locul unde se învață armonia, atât cea muzicală, cât și cea socială, reușindu-se un echilibru între spirit și faptă, între credință și rațiune. Corurile formate și dirijate de profesorul arhidiacon Cornel Pop au ajuns la un înalt nivel de perfecțiune, încât pot susține zeci de concerte anual, de Sfintele Paști sau de Crăciun, atât în localitate, cât și în alte locașuri de cult, cum au fost în Bucovina, Maramureș, Cluj-Napoca, Sibiu, Mănăstirea Nicula sau Biserica din Mandello Del Lario/ Italia… Corurile năsăudene „Laudațio” și „Deisis” au onorat ani de zile, adunările anuale ale ASTREI Năsăud, găzduite de Muzeul Grăniceresc sau Sala festivă a Primăriei.  S-a căsătorit cu D-na Rodica Pop, etnograf la Muzeul Județean, având doi copii, Roxana și Cornel – ambii talentați în muzică și care continuă cu mândrie profesia tatălui lor… 

A fost un profesor și dirijor exigent, punctual, riguros și pretențios. A iubit și admirat demnitatea umană, onestitatea și sinceritatea fiecărui interlocutor. A iubit muzica sacră, cu piese din repertoriul național și internațional. A fost bine apreciat de Mitropoliții Bartolomeu și Andreicuț, iar Directorul ziarului „Răsunetul” – Meniuț Maximinian i-a dedicat o carte – Rugăciunea cântată”. Despre viața și activitatea profesorului Cornel Pop sunt scrise rânduri alese în Dicționarul culturii și civilizației populare al Județului Bistrița-Năsăud, volumul I Țara Năsăudului, 2010, pag. 747-748. Mulțumiri, recunoștință și prețuire i-au adus preoții bistrițeni Nicolae Feier, Liviu Șugar și Vasile Beni, preoții năsăudeni D-tru Tomi, Leon Pop, Florin Rus, dr Lucian Greab, dr. George Celsie, protopopii Al. Vidican, Ioan Dâmbu, Ovidiu Sermeșan.. De ziua lui, în fiecare an, coriștii îl tratau cu eleganță și profund respect, iar cei din Bistrița îi dăruiau și versuri: „Iar azi, la zi aniversară/ La unison îți glăsuim/ Să ne trăiești ani mulți, Maestre/ Să ști și azi că te iubim//, căci, ca bun psiholog și intelectual de rafinată simțire ne învăța să trăim și noi, cu demnitate, la cote cât mai înalte viața de zi cu zi, recomandându-ne versurile unui cânt religios: „Ce bine e când frații/ În Domnul se unesc/ În dragoste și pace/ În lume viețuiesc”//.  Fie ca sfaturile sale, îndemnurile sale sincere, adăugate la prodigioasa-i activitate corală bisericeasă să-i înveșnicească numele și prestigiul în stăruința sa sinceră de a crea generații prețioase de coriști de înaltă clasă. Fie-i plăcută aducerea aminte și drumu-i lin spre nemărginita veșnicie. În plin sezon de colinde, corurile pe care le-a instruit și dirijat îi doresc ca Bunul Dumnezeu să-i dăruiască deplina iertare și să-i gătească locul dorit ca o Noapte de vis.

Prof. Ioan seni, Năsăud.