Radu Brateş, dascălul poeziei tradiţionale

Coborâtor de pe colinele Blajului, dintr-un sat românesc, precum cel din lumea Lancrămului, Radu Brateş se înscrie pe linia poeţilor tradiţionalişti din perioada interbelică. Zestrea sa literară alcătuită din studii şi scrieri inedite este înnobilată de câteva volume de poezii, care îşi au rădăcinile puternic înfipte în lirica ardeleană. Opera lui a rămas mai toată în manuscris, din aceleaşi motive pe care le-au avut scriitorii trecuţi prin închisorile comuniste. Singura carte apărută înainte de a se stinge din viaţă (1973 ) se numeşte ,, Oameni din Ardeal’’, apoi sunt editate postum volumele de poezii : ,,Cântece de pe coline’’ (1974 ), ,,Scrise-n furtună’’ (2008), ,,În împărăţia lutului’’ (2008), ,,Doamne, sufletul meu’’ (2013), ,,Vârstele inimii’’- antologie lirică (2018) şi toate celelalte lucrări rămase în sertarul uitării. Cartea la care fac acum referire este ,,o selecţie de poezii din două capitole ale Antologiei ,,Vârstele inimii’’, parţial din volumele ,,Cântece de pe coline’’şi ,,În împărăţia lutului’’, aşa cum reiese din nota asupra ediţiei realizată în 2022 de către Liana-Tereza Biriş, fiica lui Radu Brateş, cu ilustraţii de Liana Maria Iosefina Părău, nepoata acestuia. Poeziile din acest volum aparţin ultimei perioade din viaţa poetului, 1969-1973, când asupra lui apăsa ,,mai puţină tristeţe şi suferinţă’’, decât în anii gulagului românesc. Coordonatoarea ediţiei respectă titlul iniţial stabilit de poet, pornind de la ideea că el exprimă cel mai bine mesajul poeziei. Dedicaţia cărţii este o elocventă sinteză a unui destin uman : ,,În memoria poetului Radu Brateş, a vieţii sale cu zile senine şi mai întunecate’’. Volumul cuprinde 29 de poezii, 5 referinţe critice, câteva însemnări autobiografice şi amintiri, fiind structurat pe două subcapitole : ,,Cântece de ursită’’ şi ,,Cântece de pe coline’’. În paginile cărţii, fiecare poezie este însoţită de copia-manuscris, realizată într-o caligrafie desăvârşită, care trădează trăsăturile de caracter ale poetului : inteligenţă, voinţă, francheţe, sinceritate, fantezie, simţ artistic, spirit imaterialist ş.a. (Eugen Bad). Ca şi Pillat, Radu Brateş creează un pastel spiritual în sensul că, el descrie spaţiul rural ca un fundal pe care se proiectează criza lăuntrică provocată, fie de trecerea timpului, fie de înstrăinarea lui faţă de satul natal. Tonul elegiac, cu adânci vibraţii sufleteşti, se observă chiar din primele poezii din antologie, (Cântec, Joc de primăvară) în care, pitorescul peisajului se află într-o deplină armonie cu sufletul poetului :,,Se târăsc cu mine lunca, dealul, cerul/ Într-o veselie de-nceput de lume./Stelele să cânte, luminând misterul/ Jocului sălbatic în vârtej de spume’’. Multe din poeziile selectate sunt adevărate tablouri din natură prin care poetul îşi transmite sentimentele eului liric contemplator :,,Abia apune vara şi toamna îşi arată/Culorile şi vraja în frunza tremurată./Şi soarele prin ramuri lumina şi-o strecoară/ Mai moale ca mătasea porumbului din vară./ Iar sufletul devine mai grav şi mai matur/Ca munţii ce-şi înalţă coloanele-n azur’’(Soare de septembrie ). Sentimentul nostalgiei, al dorului de casă, de părinţi şi de anii copilăriei este oglindit în poezia cu acelaşi titlu, dar mai ales în cea intitulată ,,Întoarcere’’ : ,,Trec prin sat şi luna mă-nsoţeşte/ Mă opresc, ea încă se opreşte./ Casa unde m-am născut,/Pragul ros de vreme să-I sărut./Bat la poartă, dar zăvoru-i pus,/Numai stelele veghează sus./Numai stelele şi luna, blând/ Îmi sărută ochii lăcrimând/ Şi cum stau în gânduri pironit,/ Umbre parcă vin din infinit’’.Partea a doua a antologiei îşi justifică titlul prin folosirea repetată a cuvintelor ,,cântec’’ şi ,,coline’’,care apar în mai multe texte: ,,…colinele, dragile mele coline,/ m-aşteaptă, mă cheamă şi plâng după mine’’ (Vântul ) sau ,,Colinele din depărtare îmi trimit/ Mesaje prin lăstunii ce se-ntorc/ La cuiburile lor, în asfinţit’’(Meditaţie în asfinţit).Radu Brateş (pseudonimul literar al profesorului şi preotului blăjean, Gheorghe I.Biriş) cultivă în poezie meditaţia existenţială cu adânci ecouri emotive : ,,Poetul stă de vorbă cu stelele şi firul/De iarbă, cu albine şi sufletele toate/ Îi este drag aleanul şi tainele şi mirul/Petalelor pe pagini resfirate./Cu vorba şi lăuta, cu lira şi condeiul,/El schimbă clipa-n vrajă, durerea-n melodii./ Îl biruie doar toamna, când îi trimite teiul/Avertismentul frunzei cenuşii’’ (Avertismentul ) Din punct de vedere stilistic, Radu Brateş este un adept al rigorilor prozodice în care, ritmul, rima şi măsura, imaginile vizuale, auditive şi de mişcare, specifice poeziei tradiţionaliste, ocupă un loc aparte. Ele au o anumită eleganţă şi valoare estetică, fiind îmbrăcate în haina unor expresii cu rezonanţe de o rară frumuseţe şi sensibilitate : ,,Soarele topeşte crusta mea de gheaţă’’, ,,vârsta-şi poartă negurile sure’’, ,,câmpia, tărâm de poveste’’, ,,cer stropit cu lapte’’, ,,vântul fuge bezmetic’’, ,,apa timpului curge’’ etc. La nivel lexical, poezia se remarcă prin prezenţa elementelor naturale : casă, poartă, zăvor, horă, otavă, ,cosaşi, ierburi, flori, gâze, păsări, holdă, fânaţe, poteci ş.a, prin care poetul contemplă ‘’veşnicia satului’’. Volumul de poezii ,,Cântece de pe coline’’ este o restituire binemeritată a unui poet care a ars ,,de neastâmpăr’’ pe rugul cuvintelor.