Rapiţa lui Ovidiu

În fiecare dimineaţă, înainte de a intra în fermă, inginerul Ovidiu Ciuruş se apropie de lanul cu rapiţă înflorită, soarbe mirosul pătrunzător, admiră tabloul minunat din faţă, ascultă zumzetul albinelor şi, apoi, mulţumit şi ozonat, îşi vede de ale lui. În vecinătatea fermei de la Lechinţa, imaginea culturii de rapiţă este desprinsă parcă din tablourile semnate de pictorii flamanzi. E o privelişte unică, cel puţin în Bistriţa-Năsăud, ca pe 20 hectare rapiţa să-ţi fure şi să-ţi înnobileze privirea şi sufletul.
Anul acesta a fost rapiţă, anul trecut a fost porumb. O cultură la fel de minunată care a dat o producţie de peste 10.000 kg la hectar. E o pasiune a inginerului Ovidiu ca terenurile să fie milimetric şi inginereşte întreţinute.
Ovidiu Ciuruş a terminat Politehnica. A lucrat la Cluj-Napoca într-una dintre marile întreprinderi, acolo unde şi-a înnobilat diploma cu precizia termenilor şi seriozitatea muncii. Curios şi dornic să facă şi altceva, să facă mai mult, mai bine şi mai competitiv, n-a stat prea mult pe gânduri şi a intrat în alte „afaceri”, ajungând în cele din urmă la zootehnie. Un politehnician ajuns „la coada vacii”, cum ar spune unii cârcotaşi, este un caz mai rar întâlnit. Dar şi aici, starea lui de dăruit total muncii l-a făcut să realizeze şi în zootehnie lucruri de mare performanţă. Dimineaţa, la amiază ori către seară, îl întâlneşti în fermă. Nu pentru că n-ar avea încredere în colegii de muncă, dar vrea cu tot dinadinsul să fie acolo, unde prezenţa lui se impune. Marţea şi vinerea, când preia viţei spre îngrăşare, îl vezi stând de vorbă cu fiecare fermier. Îi cunoaşte aidoma unui medic veterinar, stă de vorbă, le împărtăşeşte din experienţa profesională. N-ai crede că nu este, după cunoştinţele pe care le împărtăşeşte cu ceilalţi, specialist cu diplomă în zootehnie. Aici, la Lechinţa, rulează sute şi sute de capete. Şi să faci acest lucru, să expediezi în afara ţării, să respecţi toate cerinţele sanitar-veterinare, să mai înfrunţi şi unele chichiţe birocratice, nu este o treabă care poate fi expediată din fuga maşinii. De aceea este mereu în fermă. Cultivă în acelaşi timp peste 400 hectare teren, dispune de utilajele necesare, de specialişti în aşa fel încât şi producţiile obţinute la porumb ori grâu pot fi catalogate ca record. Înainte de toate, Ovidiu Ciuruş este un specialist. Un specialist dăruit cu adevărat muncii făcute cu dăruire, cu răspundere, dar şi cu pasiune. În fiecare zi îşi pune o întrebare, chiar chinuitoare, la care, de unul singur, încearcă să afle şi răspunsul: De ce noi, unii dintre noi, nu putem fi mai altfel în ceea ce facem. Adică, mai performanţi. Fiind foarte mult timp în fermă sau pe teren, de cele mai multe ori ajunge acasă seara târziu, atunci când cele două fetiţe dorm şi pe care le îmbrăţişează doar cu inima. La ora 18.30 l-am întâlnit şi zilele trecute pe Ovidiu Ciuruş tot în fermă. Era sâmbătă şi îşi găsea totuşi de lucru. Ferma e a doua lui familie. Ferma, pământul şi familia. La ţară, în natură, într-un loc atât de minunat cum este Lechinţa, inginerul Ovidiu Ciuruş ascultă, devenind chiar romantic, mişcarea miraculoasă a albinelor, zumzetul şi tremuratul aripii musculiţei. Ovidiu Ciuruş este un familist şi un specialist în acelaşi timp.