Realitate şi poveste în biografia lui Alexandru Macedonski

Evocarea unor personalităţi culturale a devenit o preocupare notorie pentru scriitorul clujean Alexandru Florin Ţene. După ce a scris romanul ,,La braţ cu Andromeda –viaţa scriitorului Gib I.Mihăescu între realitate şi poveste’’, se îndreaptă cu aceeaşi seriozitate de cercetător-biograf asupra vieţii celui mai controversat reprezentant al simbolismului românesc, Alexandru Macedonski. Cu o anume simpatie pentru poetul care îşi are originea de pe plaiurile Olteniei, elaborează un amplu studiu intitulat ,,Veniţi, privighetoarea cântă... ! Viaţa scriitorului Alexandru Macedonski între realitate şi poveste’’, apărut în Editura Napoca Nova, 2017. Prin această lucrare monografică, autorul foloseşte un mod atractiv de lectură şi anume, biografia romanţată, cu totul diferită faţă de cele întocmite de George Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, Caracostea sau Mihail Zamfir. Dar ,,cea mai solidă şi viabilă lucrare dedicată vieţii şi operei macedonskiene’’se dovedeşte a fi aceasta, după cum relatează prefaţatorul cărţii, prof. univ.dr Florentin Smarandache (SUA)
Titlul ,,Veniţi, privighetoarea cântă...!’’este un imperativ simbolic, preluat din poezia ,,Noapte de mai’’şi metaforizat de poet, pentru a da sens şi culoare artei sale. Pe ţesătura faptelor reale preluate din documentele vremii îşi va broda autorul imaginaţia creatoare, realizând o adevărată frescă a societăţii în care a trăit Alexandru Macedonski. Este de admirat faptul că, Alexandru Florin Ţene îşi asumă responsabilitatea de a reînvia imaginea poetului, atât de mândru şi invidios, intrigant şi pus mereu pe ceartă, semănătorul unor neîntemeiate polemici de pe urma cărora a cules dispreţul societăţii. Atitudinea sa potrivnică trece dincolo de graniţele literaturii, poposind şi în domeniul politicului, fiind un împătimit al ideilor liberale. Trăsăturile negative ale caracterului său dificil i-au umbrit opera, iar persoana lui a fost pusă la zidul infamiei. Se credea superior tuturor contemporanilor săi, confraţi de litere, aşa cum rezultă din versurile sale : ,,Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer’’ (Noapte de mai). A intrat în conflict nu numai cu cei mai de seamă junimişti, precum Eminescu, Alecsandri, Coşbuc, Goga, Şt. Octavian Iosif sau Caragiale, ci cu toţi cei care aveau păreri diferite faţă de părerile sale. În momentul când Eminescu este bolnav, îi adresează cea mai drastică epigramă pe care n-a meritat-o : ,,Un X pretins poet acum/ S-a dus pe cel mai jalnic drum/ L-aş plânge dacă-n balamuc/ Destinul său n-ar fi mai bun/Căci până ieri a fost năuc/ Şi nu e azi decât nebun’’. De aici se va declanşa oprobiul public.
Împotriva lui Alecsandri şi-a îndreptat săgeţile ironiei şi ale pizmuirii, pentru că n-a refuzat premiul acordat de Academia Română, ca şi cum nu l-ar fi meritat. Pe Caragiale l-a defăimat, acuzându-l de plagiat, iar faţă de ,,Junimea’’s-a dovedit cel mai aprig duşman prin intermediul revistei ,,Literatorul’’şi a cenaclului cu acelaşi nume. Aparţinând unei familii cu posibilităţi materiale deosebite, îşi petrece anii tinereţii în câteva ţări din Europa : Austria, Italia, Elveţia, Franţa, unde încearcă să-şi formeze relaţii şi să-şi promoveze numele. Macedonski este cunoscut în literatură ca autor al ,,Rondelurilor’’, al ,,Nopţilor’’şi al,, Cărţii de Aur’’ prin care se dezvăluie ca poet, prozator şi dramaturg, dar şi un zelos jurnalist, pamfletar şi analist politic şi social. Dacă în tinereţe şi-a permis să ducă o viaţă fără griji materiale, la bătrâneţe va trăi într-o sărăcie lucie, neavând ce pune pe masă, iar ,,biblioteca sa la care ţinea foarte mult, a fost nevoit s-o ardă în sobe pe timpul iernii pentru a face căldură în casă’’. (p.486) Se stinge din viaţă la vârsta de 66 de ani, inhalând ultimele miresme de roze, flori pe care le-a îndrăgit şi cântat în poeziile sale. Autorul acestui studiu, care cuprinde aproape 600 de pagini, nu are în vedere doar biografia poetului, ci mai ales ,, înţelegerea superioară a condiţei şi talentului subiectului său’’.
Al. Florin Ţene se dovedeşte un istoric literar scrupulos, care pune în valoare o bogată informaţie documentară despre viaţa şi opera lui Macedonski. Spiritul său creator şi lucid merge în paralel cu realitatea atât de agitată în care poetul a trăit. Textele literare abundă în descrieri de epocă, cu tradiţiile şi obiceiurile unei lumi de mult uitate, cu personaje bine conturate din punct de vedere stilistic, cu dialoguri motivate, cu radiografii sufleteşti demne de apreciat. Prin arta povestirii sale şi printr-o remarcabilă capacitate de sinteză, dar şi printr-un discurs narativ atractiv, autorul ne introduce în atmosfera epocii macedonskiene, ne pune în relaţie cu lumea oamenilor de litere, cu ideile lor, cu agitaţia şi frământările acestei perioade, care a însemnat un mare progres pentru literatura română. Folosind un limbaj adecvat scrierii unei biografii romanţate, Al.Florin Ţene este atent la nuanţe, la opinii, la psihologia celor care îl înconjoară pe poet şi îi alimentează unele trăiri, iar derapajele vieţii lui sunt ameliorate cu scene încărcate de sentimentalism. Datele biografice primesc o altă configuraţie decât cea obişnuită, sunt încălzite la temperatura sufletului său de om consacrat literelor. Este o carte echilibrată şi bine structurată, cu o mulţime de informaţii istorice, conţine descrieri din domeniul artei, mai ales a obiectivelor pe care poetul le-a vizitat, evocări de personalităţi, sunt prezentate genealogii, scrisori (Veronica Micle), pagini de jurnal, toate având un caracter selectiv. Scrisul său se distinge prin claritate şi profunzime analitică. Întregul demers al scriitorului din cetatea culturală a Ardealului are la bază o vastă documentaţie, care merge în paralel cu talentul său scriitoricesc, dar şi cu o pasiune rar întâlnită pentru valorile culturii româneşti.