Rectificare la postura de victimă a lui T. Tanco, zis profesor, zis profesor universitar, „Răsunetul”, 13.06.12

Nu voi coborî atât de jos să răspund la jignirile lui, cu jigniri! În tot ce am scris în viaţă m-am condus după cerinţele ştiinţifice, bazându-mă pe texte scrise. Şi în articolul meu, la care se referă respectivul: „Metoda comunistă a titlurilor nemuncite şi nemeritate”, „Răsunetul”, 28-29.04.12, m-am referit la textul scris tocmai de el însuşi în volumul: „Pagini alese din istoria Monorului”, prof. dr. Teodor Tanco, editura lui personală, Cluj, 2001.
1. În articol îi ceream să clarifice datele nebuloase, dar pompoase şi total incomplete din: „Fişa bibliografică a autorului”, pp. 284-287 din cartea sus numită. Din text nu reiese ce cadru didactic a fost la drept: preparator, asistent, lector?, şi perioada? Nu dă nici sursa publicării lucrărilor mult înşirate. Aceste date SUNT OBLIGATORII la o fişă bibliografică ştiinţifică, cum se pretindea a lui, deci, nu sunt întrebările mele ca la poliţie!
2. Îi ceream să clarifice titlul de profesor, ce nu-l are, titlul de profesor universitar, ce nu-l are, dar acceptă să fie numit astfel de admiratorii lui, induşi şi ei în eroare de fanfaronul ce se pretinde mereu ceea ce NU e şi NU a fost!
3. În articolul său, pe o întreagă pagină de ziar, îşi dă copiile: de absolvent de fac. de drept, de dr. în drept, şi jumătate diploma de bacalaureat (ce ascunde cealaltă jumătate?). Copii de diplome ce EU NU i le-am contestat, deci sunt inutile aici! Ar fi fost mai bine să dea dovezi de acte de titluri de cadru didactic universitar… dar se pare că nu le are.
4.Î n locul clarificării datelor din nota bibliografică şi a rectificării informaţiei că s-a născut „din doi bărbaţi”: Simion Tanco şi Lucreţiu Tanco (o dovadă de neglijenţă crasă tocmai la editura lui) începe a se văieta de suferinţele sale în comunism pe baze politice (un alt neadevăr), care nu au intrat în întrebările articolului meu.
5.În schimb, îmi aduce mie jigniri inimaginabile: a.că am dat doctoratul cu un securist; b. că am ajuns debilă mintală!! Jigniri care în faţa instanţei i-ar aduce condamnarea! Eu am specificat clar că primul doctorat l-am dat la Bonn, 1975, al doilea la Cluj, 1995! În DEMOCRAŢIE (Unde era securistul? În imaginaţia lui „sănătoasă”?!!
6. Îmi aduce şi alte jigniri: pune la îndoială că am fost colegi de liceu în cl. 7, 8, 1944-46, pune la îndoială că am fost premianta întâi (deşi am dovezi), vorbeşte în batjocură de lectoratul meu la Univ. din Mannheim etc., jigniri care le mai pot trece cu vederea, dar nu pe primele două!
7. Scuza lui că el nu poate face nimic dacă cunoştinţele lui îl numesc profesor şi profesor universitar, NU ţine! Când accepţi să ţi se acorde titluri nemeritate şi nemuncite te faci CULPABIL! Trebuia de mult să îi corecteze pe acei ce din simpatie îl ridică pe un torn, care, de fapt, el însuşi şi l-a clădit prin afirmaţii nejustificate!
8. Foarte obraznic încheie cu „sărutări de mâini!” N-ar merita nici să-mi sărute picioarele pentru falsitatea lui de decenii şi pentru injuriile ce mi le-a adus aici!
Dr. dr A. Tătaru (semnez Tătaru nu Tătar în toate scrierile mele, la cererea profesorului meu univ. Giuglea, un mare romanist, care a dovedit prin acte că numele în u au fost tăiate de unguri în Austro-Ungaria)