Romanul lui Ilderim Rebreanu, sub lupa criticului Andrei Moldovann

A apărut, recent, nr. 3-4/2012 al revistei „Vatra”. Din cele 192 de pagini, 83 sunt dedicate cardinalului Tomas Spidlik (17 dec. 1919 - 16 aprilie 2010), ”un teolog catolic devenit aproape un simbol al relaţiei dintre occidentul şi răsăritul creştin” (Al. Cistelecan, p. 26). Tomas Spidlik a trăit şi a trecut la cele veşnice în speranţa reunificării Bisericii.
Cronica literară este susţinută de Gheorghe Perian, Evelina Oprea, Lucia Ţurcanu, Kocsis Francisko, iar la secţiunea „Cu cărţile pe masă” ne întâlnim cu Florin-Corneliu Popovici,, Ion Buzaşi şi Andrei Moldovan, conjudeţeanul nostru care face o analiză amplă, minuţioasă şi la obiect a romanului Spectre în labirintul uitării de Ilderim Rebreanu, fiul lui Tiberiu Rebreanu, fratele mezin al marelui romancier. Un roman în patru volume, însumând peste 1260 de pagini, Editura Zip, Bucureşti, 2011. „Constatând că Spectre în labirintul uitării se realizează prin intersecţia a patru planuri aparent independente, dar cu puncte de convergenţă ce le justifică, putem spune că avem de a face cu o arhitectură romanescă originală, ba chiar îndrăzneaţă, menţionează Andrei Moldovan în partea finală a discursului său. Oscilaţia între document şi fabulaţie, fără a înclina balanţa decisiv în favoarea vreuneia, naşte un spaţiu aparte cu legile lui până la urmă, chiar dacă se porneşte de la un reper de mare interes, al unui univers comun, rămas până la urmă într-un plan îndepărtat, confuz, dar alimentând cu generozitate partea creativă. Cele patru volume (am fi văzut posibilă o concentrare în cel mult două) ale lui Ilderim Rebreanu merită întreaga atenţie a cititorului.”
La rubrica „Lecturi”, semnează Iulian Boldea, Rodica Grigore, Maria Zintz. Eseul este reprezentat de Radu Mareş („Un inginer al sufletului omenesc”), care pune pe tapet Pastorala americană, făcând încă de la început o afirmaţie-şoc: „Acceptat tacit, neglijent, puţin sau deloc comentat, noul realism socialist şi-a făcut nu de ieri intrarea în arenă şi merge înainte cu paşi fermi. S-ar putea să fie exagerarea mea sau o eroare de perspectivă, dar voi risca pronosticul că o condiţie a succesului promite să devină curând înregimentarea sub acest nou drapel, mai ales în perimetrul romanului”. Şi ceva mai la vale: „Pastorala americană, ca să discutăm cu cărţile pe masă, e unul din aceste romane cu o fişă de prezentare aproape standard: traducere în numeroase limbi, cifre de vânzare spectaculoase, nominalizat la premii prestigioase sau chiar distins cu multe din ele. Autorul e Philip Roth, nume celebru pe piaţa globală a cărţii, propus pentru Nobel şi, se zice, cu cele mai mari şanse de a-l dobândi la un moment dat.” Demersul lui Radu Mareş pe tema „noului realism socialist” în romanul american este amplu şi bine argumentat. Dar imposibil de reprodus în întregime, pe motiv de spaţiu tipografic. De aceea, vom reda finalul acestuia, semnificativ pentru întregul discurs al autorului: „Înainte, pe vremea primului realism socialist romancierul răspundea obligatoriu comenzii sociale prin care lucra asupra sufletului omenesc asemenea unui inginer şi în conformitate cu un proiect gândit de tartorul politic iar rezultatul devenea mesaj în opera literară. Acum, în zodia postmodernităţii, uneltele s-au perfecţionat, s-au rafinat, tehnica e mult mai subtilă. Nu se mai dă ordin cu pistolul pe masă, în orice caz. Nici raportul dintre «teză», «mesaj», «comandă socială» şi prezumata inginerie operată pe sufletul omenesc nu mai e imediat şi foarte uşor lizibil. Aş zice că dimpotrivă. Ne putem în schimb imagina că, la urma urmelor, e vorba de mind game. Dacă închidem ochii puţin.” Tot eseu semnează şi Călin Crăciun („Cu Gheorghe Perian printre terfeloage”), Alexandra Ciocârlie („Viaţă şi teatru”), Călin Teutişan („Psihogeografia şi paradisurile imaginare”), Sonia Elvireanu („Exilul în romanele lui Vintilă Horia, Gabriel Pleşea, Norman Manea, Dumitru Ţepeneag”). Alte prezenţe remarcabile: Anca-Domnica Ilea, Mariana Pasincovschi, Simona-Grazia Dima, Dumitru Hurubă, Silviu Lupaşcu, Ciprian Vălcan etc.
Un număr dens, incitant şi extrem de interesant.