Doamna profesoară Maria Platon - 42 de ani de carieră didactică și 80 de ani de viață. La mulți ani!

Doamna profesoară Maria Platon s-a născut în satul Chiuza, așezat între dealuri, de-a dreapta Someșului Mare. Au avut în comună o școală cu încadrare foarte bună, astfel încât de acolo s-au ridicat foarte mulți intelectuali, precum prof. dr. Vasile Filip, prof. Gavril Rus, prof. Firuca Traica etc.

       Doamna profesoară a văzut lumina zilei în 7 noiembrie 1945, din părinții Victoria și Liviu Bulea, țărani simpli, dar cu statornică credință în Dumnezeu. Ei spuneau: „Credința este toiagul de aur al fiecăruia dintre noi”.

Clasele primare și gimnaziale le-a parcurs în comuna natală, iar liceul la Beclean. Părinții ei au fost oameni responsabili, care și-au dat seama că cele două fete – Maria și Floarea Dolean– merită să facă facultate.

       Maria a îndrăgit de mică științele exacte, astfel că este licențiată în matematică, făcându-și din muncă un crez. Floarea, sora ei, este economistă la Cluj-Napoca, unde a condus prin competența sa mai multe întreprinderi.

După terminarea facultății, doamna profesoară Maria Platon a lucrat doi ani la Casa de copii din Prundu Bârgăului, iar apoi s-a titularizat la Liceul “Radu Petrescu” din Prundu Bârgăului, unde a lucrat 40 de ani cu profesionalism și dăruire. Discutând cu doamna director Valeria Lucuța, mi-a spus că întotdeauna a apreciat-o pentru rezultatele de top.

„A fost o profesoară de matematică devotată, severă, dar dreaptă, care i-a format pe elevii săi pentru viață. Mulți dintre elevii săi au ajuns medici, ingineri, economiști, profesori. Unii dintre ei dețin funcții înalte în societate, iar la întâlnirea de 10, de 20 de ani... de la absolvirea liceului îi aduc sincere mulțumiri și o elogiază. A fost metodistă a Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud timp îndelungat și a condus Cercul de matematică de pe toată Valea Bârgăului, cu rezultate remarcabile. Prin prestația domniei sale, a ridicat prestigiul Liceului „Radu Petrescu” din Prundu Bârgăului”.

A fost căsătorită cu regretatul profesor de limba și literatura română Mircea Eliade Platon și și-a dus crucea cu demnitate, până când moartea i-a despărțit. 

Apreciem că doamna Maria Platon a fost o foarte bună familistă. “Să îngenunchem înaintea mamei! De e ceva pe lume care să ne întruchipeze mai limpede pe Dumnezeu, apoi aceasta e mama. Ruga mamei apără de orice primejdie, pe apa, în aer și pe uscat”. (N. Gogol)

S-a luptat pentru realizarea copiilor: Radu (care a plecat mult prea devreme la Domnul), iar Diana Claudia Todoran,  profesoară de limba engleză la Liceul „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca, care a avut și anul acesta 8 elevi olimpici la faza națională. Doamna Maria se mândrește și cu cei doi nepoți -       Mălina Alesandra Todoran, profesoară de limba engleză și doctorand la UBB Cluj-Napoca, și Matei Radu Todoran (jucător profesionist de tenis).

O fostă elevă de la Bistrița Bârgăului – Rita Holbură – mi-a vorbit cu atâta căldură și dragoste despre doamna profesoară de matematică Maria Platon. I-a fost profesoară din clasa a VI-a până în clasa a XI-a.

 „Sub magheta magică a doamnei profesoare, matematica mi s-a părut ușoară. Am apreciat-o foarte mult, o respect și o iubesc și acum. Îi doresc ani buni, frumoși și sănătoși”.

Mă întreb:

„Ce mulțumire poate fi mai mare decât aceea în care discipolii tăi îți recunosc munca și te respectă?”

Domnia sa a înțeles perfect că fiecare om are o misiune de îndeplinit pe acest pământ.

Doamna profesoară Maria Platon – acum octogenară – are preocupări multiple: citește, îi plac excursiile și călătoriile, se ocupă de grădină, își ajută nepoata, ajută alți copii care au nevoie și se simte împlinită.

Este un exemplu demn de urmat în școală, în familie și în societate. Este empatică față de colegi și participă la toate acțiunile și manifestările din comună. Nu știe să spună NU. În concluzie, este un om de o inestimabilă valoare.

Îi sfătuiește pe tineri să țină cont de:

1. Punctualitate

2. Respectarea cuvântului dat

3. Să fie corecți în tot ceea ce fac

4. Să se străduiască să fie oameni de valoare

 

Eu am cunoscut-o mai îndeaproape doar în ultimul timp și mi-a făcut o impresie foarte bună. Pragmatică din fire și inteligentă, este o colegă cu care poți lega prietenii statornice și te poți baza în orice situație.

Mă bucur că am avut ocazia să îi apreciez valoarea.

Îi doresc multă sănătate, bucurii din partea frumoasei familii și să fie deosebit de fericită pentru toate realizările sale.

La mulți ani, stimată doamnă profesoară, acum când clepsidra a marcat 80 de ani!

****

P.S.:

Am scris în cartea Dăscălița, Editura George Coșbuc, acum 25 de ani, așa:

„Eu cred că dascălul este un actor cu aplauze sau riposte la scenă deschisă.

Se spune că actorul moare odată cu ultimul spectacol.

Eu cred că dascălul rămâne în eternitate. Este făclia care se stinge luminând”

Și da, cred că doamna Maria Platn rămâne în eternitate în sufletul discipolilor, dacă elevii săi o iubesc și prețuiesc foarte mult peste timp.

 

Înv. Maria Prigon Sbârciu

 

80 de ani - 8 lecții de viață de la Buni

Lecția 1: Fii bun cu toată lumea!

Nu poți să crești lângă bunica mea fără să observi cât de mulți elevi a ajutat de-a lungul vieții. Foști elevi de-ai ei, din toate colțurile lumii și din cele mai diverse domenii, i-au arătat recunoștință de nenumărate ori. Oamenii îi mulțumesc pentru că le-a dat puterea să meargă mult mai departe decât au crezut vreodată că pot, îi mulțumesc pentru momentele în care a fost mai severă, dar întotdeauna cu gândul la binele lor. Mi-a povestit cândva despre o generație de elevi care îi spuneau „Maria noastră”. Și așa a fost: a lor. A fost pentru elevi, alături de elevi, toată viața. Chiar și acum, după pensionare, își face timp să îi ajute pe cei care au nevoie de puțin sprijin.

Dar bunătatea ei nu se oprește la școală. O vezi peste tot: de fiecare dată când cineva vine să ajute la treburile din curte și pleacă după o masă copioasă; de fiecare dată când un musafir pleacă sătul și zâmbind; de fiecare dată când noi, familia, plecăm spre Cluj cu mașina plină de mâncare.

-Fii bun, ori de câte ori poți, cât de mult poți, mi-a spus mereu. Fii bun și nu vei regreta niciodată.

 

Lecția 2: Matematica este peste tot

Nu am fost niciodată bună la matematică. Am alte talente, lumea spune că l-am moștenit mai degrabă pe bunicul. Totuși, există o formulă pe care n-o voi uita niciodată, o formulă pe care bunica mi-a repetat-o de atâtea ori încât știu că o voi ține minte toată viața:

EXAMEN = BAFTĂ × (MUNCĂ + INTELIGENȚĂ).

Mai târziu, după ce am scăpat de teste la matematică și fizică, am înțeles că în acea formulă pot înlocui cuvântul EXAMEN cu VIAȚĂ. Pentru că, dacă e o „variabilă” absolut necesară, și pe care am învățat-o de la bunica de nenumărate ori, aceea este norocul.

După ce am intrat la Litere, le spuneam tuturor cât de norocoasă am fost că am urmat un profil de Mate-Info în liceu. Matematica m-a învățat să gândesc logic, să stau ore în șir și să muncesc, m-a învățat cum să-mi pun mintea la contribuție. De fiecare dată când bunica era prin preajmă, zâmbea când mă auzea spunând asta. Știe, desigur, că povestea se continuă așa: poate că matematica m-a învățat să fiu în acea cameră, pe scaun, la birou ore în șir, dar bunica era cea care stătea lângă mine, cu creionul în mână, încercând să mă facă să înțeleg.

Acum, după ani în care nu am mai folosit nici numerele imaginare, nici matricile, nici geometria, mi-am dat seama că altceva a rămas cu mine: orele de muncă petrecute împreună, râsetele și merele feliate pe care le împărțeam în timp ce lucram. Asta e ceea ce rămâne.

Da, am învățat că matematica este peste tot, dar numai pentru că bunica a fost acolo, alături de mine.

 

Lecția 3: Uită-te în oglindă și vezi cine se uită înapoi la tine!

De fiecare dată când iese din casă, Buni își pieptănă părul și se aranjează. E un detaliu pe care l-am observat mai târziu, dar care s-a dovedit a fi o lecție neprețuită. Nu conta dacă mergea doar până la magazinul din colț, la biserică sau la o întâlnire cu o prietenă, întotdeauna avea grijă de felul în care se prezenta.

Am observat că același obicei l-am moștenit și noi, mama și cu mine. Grația și eleganța ei sunt și vor rămâne mereu lucruri pe care le admir profund la ea. Dar secretul este altul: eleganța pe care o arată în exterior, cu pieptenele ei galben în mână înainte de a ieși din casă, se reflectă și în interior. În felul în care vorbește, în modul în care ascultă, în blândețea cu care se poartă cu oamenii din jur.

Aceasta este o lecție pe care nu o voi uita niciodată: să ai grijă de tine nu înseamnă doar cum arăți, ci și cum te porți cu ceilalți. Așa că, de fiecare dată când folosesc și eu piaptănul galben înainte să ies din casă, îmi amintesc să fiu recunoscătoare.

 

Lecția 4: Când vine momentul, dansează!

Am fost odată la o nuntă, toată familia, de la mici la mari. Nu-mi amintesc prea multe din acea zi, dar țin minte uimirea pe care am simțit-o când am văzut-o pe Buni dansând. Mi s-a părut un contrast total cu imaginea ei de bunică și de profesoară de matematică. Dar acolo, pe ringul de dans, am văzut mișcări sigure, grație și naturalețea cu care își anticipa partenerul de dans.

Atunci am înțeles că suntem mult mai mult decât o arată aparențele. Am aflat că, în anii de facultate, bunica a făcut parte dintr-un ansamblu de dansuri și că, de fapt, complexitatea unui om stă în aceste mici detalii pe care le descoperi treptat, în timp.

Dansăm și acum, din când în când. Pun o melodie veselă, iar ea, cu un zâmbet larg, intră în cameră și ne lăsăm purtate de muzică. Poate că nu anticipez mișcările la fel de bine ca ea și sigur nu am grația ei, dar ea îmi ghicește fiecare pas. Și nu există nimic mai frumos și mai prețios decât asta.

 

Lecția 5: Înainte să ieși, spune o rugăciune!

-Când ieși din casă, calcă întâi cu piciorul drept și fă-ți o cruce.
 Nu mai știu când mi-a spus bunica asta pentru prima dată, dar știu că, de atunci, o fac de fiecare dată când plec undeva. În șoaptă, spun un „Doamne-ajută!” și simt că pot să-mi încep ziua.

De fiecare dată când am un drum mai lung de făcut, o sun pe Buni.
 -Te rog să spui rugăciunea drumului!, îi zic.
 -Nu-ți face griji, o spun chiar acum! Îmi răspunde ea mereu.

Și atunci știu că totul va fi bine.

Lecția 6: Oaspeții vor veni, trebuie să fii pregătit!

În casa lui Buni este întotdeauna ceva dulce - fursecuri, plăcintă, uneori chiar prăjitură. Iar dacă nu, măcar câțiva biscuiți de servit cu o cafea sau un ceai. Când eram copil, lucrul acesta mă făcea nespus de fericită. Însemna că exista mereu o mică „gustare secretă” pe care o puteam savura chiar și după cină.

Acum însă, înțeleg adevăratul sens al acestui obicei. Înseamnă că oricine îți trece pragul trebuie să se simtă binevenit. Că un oaspete trebuie să simtă că poate sta liniștit, să bea o cafea și să povestească. Că în casa ta e mereu loc pentru oameni, pentru căldură, pentru conversație.

Înseamnă că cineva s-a gândit la tine înainte să ajungi, că a vrut să te facă să te simți prețuit. Și cred că asta este, pur și simplu, minunat.

 

Lecția 7: Fă-ți patul înainte să pleci de acasă!

Când eram mică și mă pregăteam să plec la școală, bunica îmi spunea mereu: „Fă-ți patul și strânge un pic prin cameră, nu știi ce prieten o să vină cu tine mai târziu.”
Recunosc, mă mai bosumflam de cele mai multe ore - eram somnoroasă, visam doar la micul dejun și la încă zece minute de somn - dar făceam ce-mi spunea. Atât de mult, încât a devenit un reflex. Nu mai trebuie nici să mă gândesc la asta, o fac automat.

Adevărul e că, în timpul școlii, nu se întâmpla prea des să vină cineva la mine. Dar în timpul masteratului, da. Acolo, în Scoția, unde era mereu frig și ploua, se întâmpla adesea să mă întorc cu prietenii la cămin, pentru o ceașcă de ceai și câțiva biscuiți (vezi lecția anterioară).

Și de fiecare dată când intram în cameră, când ne descălțam și puneam ceainicul pe foc, îi mulțumeam lui Buni în gând. Îi mulțumeam pentru că patul era făcut și camera arăta bine, chiar și departe, peste mări și țări.

 

Lecția 8: Ia-ți timp în grădină și vei avea mâncare tot anul!

Toată lumea care o cunoaște pe Buni, știe cât de mult iubește grădina ei. Legumele, florile, tot ce există acolo. Grădina ne hrănește tot anul, de la salate și supe proaspete, la ingrediente pentru zacuscă, pe care o deschidem în miezul iernii. La fel și cu florile, ele acaparează peisajul și priveliștea de fiecare dată când pășești în curte.

Primăvara și până la începutul verii, ori de câte ori o sun pe Buni, răspunde la telefon puțin gâfâind și obosită. "Am fost toată ziua în grădină azi," îmi spune. Când o vizitez vara, udăm florile împreună seara. Tăcut, ca într-un dans nerostit între noi, facem turul grădinii și udăm toate florile. Apoi ne așezăm acolo, înconjurate de mirosul frumos și aerul cald de vară, și stăm la povești până se face complet întuneric afară.

Lumea îmi spune că fac un doctorat în literatură datorită bunicului meu. Și poate că e adevărat. Dar fac un doctorat despre flori pentru că bunica m-a învățat să iubesc grădinile.

La mulți ani, dragă Buni!

Nepoata Mălina Alesandra Todoran

 

D-na profesor Măriuța Platon - o legendă vie a Văii Bârgăului

 

“Pe tărâmul didactic poți fi un artist al daltei și al pensulei”- spunea Nicolae Tonitza - iar d-na prof. Platon a fost acest talentat pedagog și profesor de excepție, căci a dăltuit cu migală de bijutier în formarea viitorilor matematicieni, urmând mulți elevi vocația dânsei.

Anima elevii. Făcea ora cu un talent atât de răvășitor, încât sedimenta cele mai dificile cunoștințe noi - cu o ușurință uimitoare. Își organiza atât de scrupulos ora, încât elevii „problemă” nu aveau timp să se privească plictisiți, unii spre alții, iar merituoșii învățau din pasiune, căci dânsa preda în acest mod.

 «Repetitio est mater studiorum» - susține un adagio latinesc și pentru a realiza acele automatisme de calcul se străduia enorm, căutând să consolideze continuu cunoștințele, să nu rămână niciun hiat în avalanșa de informații.

Foștii elevi au o mare venerație și admirație, un respect aparte față de d-na prof. Platon Maria.

Matematica și Muzica au ceva în comun: pe lângă exactitatea în notație - mă refer la muzica de calitate - când mari compozitori: Enescu, Ceaikovski, Beethoven (le-am notat aleatoriu) apelează la exactitate în notația muzicală, dar au ceva: o gravitate, o perfecțiune, o indescifrabilitate -sunt la mari profunzimi intelectuale.

Prof. Platon Maria a fost dăruită de bunul Dumnezeu să facă abordabil această disciplină - matematica - regina și "piatra de încercare" a multor generații.

A rămas în inimile atâtor generații un model de dascăl.

Sunt străjeri de granițe, dar cât sunt de prețioși cei de suflete: preoții și dascălii. Ei sunt valoarea unui neam.

D-na Platon Maria a venit un bun altoi în fam. d-lui director Platon Toma, fiind soția regretatului prof. de lb. română Platon Mircea Eliade - renumit fondator al revistei Anuarul Bîrgăuan.

Dragostea de carte, publicațiile curente - abonamente la reviste de specialitate- toată casa emana liniște de studiu, de activitate intelectuală.

Vin bucurii pe măsură: nepotul Matei - unul din valoroșii tenismeni ai României și fiica Diana și nepoata Mălina, care predau la liceu și la facultățile din Cluj-Napoca. Cinste lor!

Aceste bucurii vin să estompeze cruzimea vieții, căci „Răducu mamii” - iubirea vieții - un meteor de inteligență - șef de promoție al Liceului “Radu Petrescu” -  se stinge în frumusețea tinereții, iar mama îi poartă dorul neîncetat.

Voltaire spunea: „Atât prețuiește viața unui om câte greutăți a învins” și d-na prof. Maria Platon a învins.

Atâtea și atâtea generații o poartă în inimi și nu o vor uita.

Te-am admirat toată viața.

O viață plină de rod.

Îți urez ani sănătoși cu binecuvântări cerești acum la 80 de ani.

Înv. ANA PLEȘCA, Susenii Bârgăului