Un portret – doamna profesor Lucreția Ochian

         Profesoara Lucreția Ochian ar fi împlinit în 30 mai 2025 vârsta de 88 de ani, dar a trecut în lumea drepților să-și întâlnească soțul ei drag și pe Dinuț (fiul), care a plecat prea devreme.

         Mătușa și nașa mea Lucreția Ochian a fost o fire deschisă, dezinvoltă, drăguță cu toată lumea. Printre colegele care au mai rămas de la absolvirea Liceului „Liviu Rebreanu” (de acum 70 de ani), ea era sufletul.

         Fiind întrebată colega ei de bancă din liceu, Mărioara Budușan, cum ar caracteriza-o, mi-a răspuns: “Era un om bun și blând și o prietenă adevărată”.

         O bună perioadă de timp, doamna profesoară Lucreția Ochian a fost directoarea Școlii nr. 17 din Bistrița, azi “Sfânta Maria”, care pregătea, la acea vreme, elevi cu dizabilități motrice. În aceste condiții, ea îndeplinea rolul de mamă și de dascăl adevărat.

         Ce a însemnat doamna Lucreția Ochian pentru mine?

Colegă de breaslă, mătușă, nașa mea dragă, omul în preajma căruia te simțeai bine la o distracție, umărul pe care puteai plânge când aveai un necaz și te puteai baza la nevoie. Era un om de caracter.

         Ce a însemnat doamna Lucreția Ochian pentru noi toți?

O adevărată Doamnă, pedantă, distinsă, elegantă. Era femeia cu care îți doreai să comunici și să fii prietenă. Era o gospodină care îți putea oferi oricând cele mai sofisticate prăjituri și mâncăruri alese. Nu o întrecea nimeni în pregătirea dulciurilor.

A fost o mamă și o bunică iubitoare și responsabilă. S-a pensionat mai devreme să-și crească nepoții și ei recunosc acest lucru.

Noi, toți nepoții din partea mamei (Măriuca Sbârciu)  și toți verișorii, mulțumim pentru tot ce ne-ai învățat și ne-ai oferit de-a lungul vieții și-ți dorim drum lin spre Cerul sfânt.

Odihnă veșnică!

***

De luat aminte! Câteva sfaturi pentru tineri

Omul când îmbătrânește are nevoie de compasiune, de dragoste și de speranță. Mai uită, că este firesc, după câte informații a acumulat într-o viață. Poate uită să-și ia medicamentele, de aceea este importantă grija celor din jur, iar comunicarea este absolut necesară pentru sufletul celor bătrâni.

Nu izolare, nu sechestrare, nu abandon!

Consider că este bine ca tinerii să-i încurajeze pe bătrâni, să-i mângâie și să-i ocrotească. Cred că este nevoie de mai multă răbdare și înțelegere din partea tinerilor.

Povață

„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să îţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ” (citat Sf. Scriptură)

Mariana Prigon Sbârciu