S-a stins din viaţă cel mai longeviv dascăl din Nepos

         Se întâmplă că scriem şi vorbim despre oamenii de certă valoare culturală şi sufletească,  să le apreciem faptele săvârşite în viaţă, abia după ce ne despărţim de ei. În săptămâna luminată, a trecut la cele veşnice profesorul de biologie, Iacob Rus, un veritabil dascăl al Şcolii din Nepos, cel care a fost atât de aproape de împlinirea unui veac pe drumul vieţuirii sale. L-am admirat pentru dragostea lui  faţă de profesia pe care şi-a ales-o şi pe care şi-a exercitat-o în mod exemplar, dar şi pentru felul său de viaţă după pensionare. Şi-a făcut din grădina casei o adevărată sală de clasă, un laborator de experimentare, unde vorbea cu plantele pe care le cultiva, ca şi cu proprii săi copii. L-am văzut târându-se pe genunchi să întreţină plantele,  să le mânmgâie, să facă tratamente fitosanitare, să măsoare şi să alinieze după sfoară fiecare strat, să aplice ca la carte tot ce învăţase despre tehnologia agricolă. L-au admirat şi oamenii din sat, pentru omenie şi pentru pasiunea pe care Dumnezeu i-a dăruit-o, devenind pentru ei  un model de grădinar vestit. Acum s- a dus în grădina Edenului şi cu siguranţă se va bucura de frumuseţea gândului frumos şi curat pe care l-a avut în viaţă. Ne va zâmbi şi de –acolo prin florile sufletului său pe care le va cultiva.

       S-a născut la 20 august 1922 în comuna Rebra, dar prin căsătoria Domniei sale cu învăţătoarea Elvira, fiica preotului Petru Tofan,  se va stabili în Nepos. Trecut prin şcolile năsăudene şi apoi prin instituţiile de învăţământ superior, ajunge profesor de biologie, desfăşurându-şi activitatea în câtevaunităţi şcolare, între care :  Bistriţa, Sângeorz-Băi, Ilva Mare şi Nepos, unde a fost numit şi în funcţia de director. Pentru rezultatele bune obţinute în această muncă, Iacob Rus a fost promovat în anul 1959 la conducerea Secţiei de Învăţământ al raionului Năsăud, timp de doi ani, după care s-a întors la catedră la Şcoala din Nepos, unde la rămâne până în anul 1983, când se pensionează.

       Profesorul Iacob Rus a trecut şi  printr-un exerciţiu al încercărilor care s-au abătut asupra ţării.

În perioada stăpânirii maghiare, în 1942 este nevoit să se refugieze în România şi se înrolează voluntar în armata română, fiind repartizat la Regimentul al III-lea grăniceresc din Sibiu. A fost combatant pe frontul de Est, în zona Iaşi, acordându-i-se decoraţia “Bărbăţie şi Credință cu Spade”, ,, Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial’’ şi ,,Emblema de Onoare a Armatei Române’’. În ziua de 20 august 1944 a căzut prizonier şi, pentru a nu fi dus în lagărele sovietice a acceptat să se înscrie în Divizia de Voluntari Români “Tudor Vladimirescu”. În noua situaţie, repartizat într-o patrulă de cercetaşi, a trecut munţii şi a ajuns până la Sighet. După război, îşi rea activitatea la catedră și are preocupări de cercetare ştiinţifică, publicând lucrări de specialitate, între care: „Diverse curiozități științifice din geografía fizică generală”tipărită în anul 2015 și“Originea și înțelesul unor cuvinte întâlnite în biologie și geografía fizică”în anul 2016. A trăit 95 de ani, cu bucuria unei vieţi împlinite.

       În aceste triste  momente , prietenii şi cunoscuţii celui care a fost omul drag şi iubit, aduc sincere condoleanţe familiei îndurerate. Dumnezeu să-l odihnească în pace !