ŞANTAJUL … PP şi P

Desigur că nu vom vorbi în cele ce urmează despre bancul cu vitaminele. Chiar dacă cel cu „popazinul” v-ar mai descreţi frunţile, într-o perioadă în care, sistemul financiar mondial actual se află în colaps, iar pe bază de sciviparitate a consecinţelor nu aveţi a vă simţi foarte bine. În pofida faptului că ai noştri guvernanţi, ca brazii, ne spun să nu intrăm în panică. Chipurile pentru că, la noi va să fie ca la nimeni. În sensul că, la toată populaţia mapamondului, banii din teşcherele se subţiază în valoare, ba chiar dispar în ritm „alergăreţ”, numai pe plaiurile mioritice lucrurile vor sta pe dos. Ce naţionalizare pe Wall Street, care atenţionare a FMI? Baliverne.

Pentru că, iată, pensiile sporesc, salariile cadrelor didactice aşişderea, economia e cea mai „tare din parcarea UE” ca ritm al dezvoltării încălzirii, iar pe această bază, deja pe cheiurile Dâmboviţei, comunitarii câini, zburdă cu covrigii în coadă … de peşte.

Cauza bunăstării? Nimic altceva decât ŞANTAJUL POLITIC. Care, deh, a făcut saltul de la infracţiune, ca ŞANTAJ PUR, şi a intrat în panoplia politichiei. Iar pe această bază a putut da pe spate toate tarele capitalismului, şi clasic, şi monopolist de stat, şi a făcut praf şi pulbere întregul eşafodaj al pieţii libere şi a concurenţei libertine. Ca urmare a reuşit să depăşească şi stadiul ŞANTAJULUI PROSTĂNAC.

Şi iată-l instalat pe post de panaceu universal, „unicul şi singurul, capabil a fi în stare” să pună ordine în criza economică mondială. Iar dacă într-o vreme se susţinea că, „până şi Dumnezeu este pesedist”, iar mai nou, „chiar întregul popor este pesedist” e limpede din care pricină dumnealui, şantajul politic, a ajuns, din Mircea, taman, Baiazid Ilderim, adică, fulgerul.

În consecinţă ne şi imaginăm ce se va întâmpla. Pe toate marile scene ale diplomaţiei: de la Washington la Moscova, de la Londra la Beijing, ca şi de la Bruxelles la Tokio, ba chiar şi de la Poplaca la Crăcănaţii din Deal. Numai şi numai constrângeri peste constrângeri, prin violenţă sau ameninţare, dar nu cu scopul de „a dobândi în mod injust un folos”, ci politiceşte apreciind, cu „dorinţa ne strămutată de a ferici, nefericirea şi a evita crepusculul de Apocalipsă”.

Frumoasă înmormântare, mişto colivă, nu-i aşa? Că despre gândire şi minte sănătoasă ce să mai vorbim. Doar e limpede că săracii cu duhul vor moşteni împărăţia.

Acum să stăm strâmb şi să judecăm drept. Absolut nimeni, măcar cu o fărâmă de gândire, nu are pretenţia să socotească demersurile din câmpul de exprimare a politicii, ca o dispută fair plai între două cete de îngeri. Tocmai pentru că asemenea manifestări se derulează ca întrecere între heruvimi şi demoni. Că doar de aceea se face distincţie între Putere şi Opoziţie. Dar a confunda la modul voit, legea unităţii contrariilor, cu şantajul politic, şi a dezbrăca şantajul-şantaj, de toate atributele oprobriu-lui, ba chiar de a-l drapa în virtuţi, reprezintă un non sens.

Iar dacă reţeta este funcţională, şi cică chiar fu, la ce mama poznei alegeri de tot felul, doctrine şi alte alea. Eternizăm forma şi o altoim permanent cu şantajul. Şi cu asta, basta. Iar dacă-i mai adăugăm, încă una mie de atribute, cu atât mai bine, pentru că îi mai ostoim din nocivitate şi hapul poate fi înghiţit fără grimase. Şi din otravă devine vitamină. De la PP la C şi până la B12. Că şi aşa zic medicii că din lipsa ultimei în corpul uman se atrofiază funcţiile materiei cenuşii din creier. Iar dacă chelului îi lipseşte tichia de mărgăritar, de ce Prostănacului să nu-i lipsească Lampa lui Ilici? Aceasta este întrebarea.