Scriitori bistriţeni în revistele „Apostrof” şi „Vatra”

Iată finalul excepţionalului eseu („Lear şi Farfuridi”) semnat de Olimpiu Nuşfelean şi publicat în revista „Apostrof”, nr. 3, martie, 2015:
„Un om deţine un mister – vin ceilalţi, i-l fură şi i-l complică. Şi există o linie până la care te poţi confesa/exprima – dincolo de ea vine, sau nu, înţelegerea celorlalţi.
Această înţelegere ce se realizează aproape… perfect între actor şi spectator, între scenă şi cetate, între Carte şi Cititor… Dar cine este pe scenă şi cine este în cetate? Cine în carte şi cine o scrie?”
Fără comentarii!
Despre proza lui Icu Crăciun („Prietenul tatălui meu”), publicată în acelaşi număr al sus pomenitei reviste, doar atât aş spune: Este una dintre cele mai frumoase (şi mai emoţionante) povestiri ale scriitorului măierean şi face parte din viitorul său volum de proză scurtă, intitulat „Scurtmetraj”.
Revista „Vatra” din Târgu-Mureş apare cu oarecare întârziere, pe rol aflându-se în prezent nr. 11 – 12/ 2014. Andrei Moldovan îşi da cu părerea „Despre o seamă de orizonturi ale criticii”, susţinând, cu argumente convingătoare, „că în critica literară a ultimelor decenii s-a produs deja o mutaţie importantă, aceea prin care s-a diminuat rolul grupurilor literare care promovau cu precădere spectacularul, impresionabile cu orice preţ, autointitulate directoare de generaţie şi care la nevoie şi-au promovat propria critică în care criteriile teoretice, valorile estetice puteau trece cu uşurinţă într-un plan secund, dacă nu erau pur şi simplu neglijate, am putea spune că lucrurile se îndreaptă spre o echilibrare a tendinţelor, spre o armonizare a lor. Bulversarea a dat cu toate astea un semnal pentru căutarea unor modalităţi durabile ale metaliteraturii. Dacă ele s-au produs sau nu în generaţia tânără de critici literari este încă o întrebare al cărei răspuns nu este tocmai o certitudine. Importante sunt mai degrabă direcţiile ce lasă să se vadă preocupări pentru continuitate, pentru revizuiri, pentru conturarea unor sisteme de valori, stabilirea unor criterii.”
Referitor la analiza lui Claudiu Turcuş: „Ce s-a întâmplat – în ultimii zece ani – cu critica tânără. Note pe marginea unor cărţi”, publicată în revista „Vatra”, nr. 3, 2009, în urma „inventarierii” volumelor tinerilor critici, Andrei Moldovan afirmă că „este încurajatoare orientarea tinerilor critici spre readucerea în realitatea noastră literară a unor creaţii pândite de uitare, dovedind astfel că mutaţia valorilor estetice este o teorie viabilă.” Şi, încercând o aducere „la zi” a panoramei lui Claudiu Turcuş, criticul de la Beclean face referiri la volumele „Etnocritica” lui Călin Crăciun şi „Scriitopia sau Ficţionalizarea subiectului auctorial în discursul teoretic” de Mihaela Ursa. Observaţii demne de luat în seamă, păcat că nu le putem reproduce şi în acest colţ de pagină, mulţumindu-ne să mai reţinem doar concluzia finală a lui Andrei Moldovan: „Fie doar şi cu aceste câteva succinte observaţii privitoare la unele direcţii ale critici literare tinere, cred că suntem îndreptăţiţi să fim încrezători în viitorul ei.”