Sculptorul, pictorul şi poetul… cu aripi

Absolvent al Facultăţii de Electrotehnică din Timişoara, Gheorghe Mizgan îşi dedică o mare parte a vieţii pasiunii lui, care s-a transformat în artă. Poet care ştie bine să cizeleze versurile, dar şi pictor şi sculptor la fel de bine cotat, spermezanul Gheorghe Mizgan îşi împarte cu chibzuinţă muza artistică între metaforele poemelor, culorile picturii şi simbolurile sculpturii, dovedindu-ne că este un adevărat romantic, atât în scriere, cât şi în modelajul în lut sau ghips sau punerea culorilor pe pânză.

Nostalgia după copilărie, după satul natal, după dragostea adevărată este foarte bine reliefată în volumul „Cameleonul cu aripi”, recent editat de Casa Cărţii de Ştiinţă, o adevărată antologie a artistului trivalent, poet, pictor sculptor. „Odată ce ţi-ai pus în gând/ Să faci ceva/ Devine ca o/ Obsesie magnifică şi nu eşti/ Împăcat până nu duci/ La capăt hotărârea” spune autorul în preambulul volumului, parcă încercând să ne explice demersul scriitoricesc, renunţarea la ascundere prin schimbarea culorii, însă nu şi renunţarea la aripile cu care poţi zbura descifrând tainele cuvântului.

„Autorul oscilează între omul cameleon şi omul cu aripi, între un album de familie şi cartea de poezie cosmică”, afirmă în postfaţă scriitorul Alexandru Cristian Miloş despre inginerul lingvist care creează lumi şi viaţă prin cuvinte şi idei stelare.

În prefaţa asigurată de Alexandru Misiugea, volumul este catalogat drept „o perlă demnă de menţionat pentru iubitorii de poezie”. Cele 135 de poezii sunt îngemănate cu lucrările în ulei pe pânză sau în ghips într-o adevărată simbioză pentru care artistul complex merită felicitat.