Flori din sufletul unui pictor

Viaţa ne oferă surprize mereu, totul este să fim atenţi. Ştim că Universul funcţionează prin intermediul schimburilor dinamice, dăruieşte şi primeşte energie care curge necontenit. Noi, oamenii, primim şi oferim daruri, permitem să circule liber energia universală. Facem mereu schimburi cu Corpul Universului iar mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea cosmosului.

Ştim că energia noastră este o expresie a energiei cosmice, este energia iubirii.

Dat fiind momentul pe care îl parcurg din firul vieţii, adică partea dinspre final, aveam un plan al lecturilor bine stabilit şi care nu includea poezie, decât uneori, recitirea unor poeţi dragi mie şi ale căror cărţi m-au însoţit de-a lungul anilor.

De curând, mi-a fost dăruită cartea Cameleonul cu aripi, autor Gheorghe Mizgan, lucrare care începe cu o superbă Predoslovie a domnului Alexandru Misiuga iar apoi, printre poezii, vedem: frumoase planşe cu picturi, modelaje, sculpturi.

Ei bine, când am început să citesc poeziile din volumul Cameleonul cu aripi nu am mai lăsat cartea din mână.

La finalul acestor zile când mi-am îngăduit răgaz întru poezie, precum în anii mai tineri, am avut sentimentul că am primit în dar un braţ de flori diverse culese dintr-o grădină de la ţară în care sunt înflorite miraculos plante din toate anotimpurile anului.

Scriitura domnului inginer-pictor Ghorghe Mizgan este o înşiruire atât de diversă, încât mirarea mea a fost continuă.

La unele poezii mi s-a părut că au titlu fără legătură cu conţinutul, le-am botezat cum am simţit, unele mi s-au părut neprelucrate, dar lăsate deliberat, fără să fie şlefuite, pentru a-şi aminti autorul trăirea ce le-a zămislit. Atunci am gândit că oamenii care scriu, scriu pentru ei, iar cei care citesc, citesc pentru ei, şi este bine aşa.

Primul volum de poezie al domnului Gheorghe Mizgan ne aduce în atenţie, după mine, însăşi viaţa domniei sale transpusă în meditaţii filozofice, poveşti în versuri, poezii, poeme, iar temele ating mai multe momente din trăirile omului: iubirea de părinţi, de educatori, de soţie; viaţa sufletească, cugetări despre credinţă şi cosmos.

Nu am găsit nici o poezie despre copii, spun asta pentru că ştiu că este tatăl a doi tineri băieţi minunaţi.

Autorul şi-a eliberat sufletul într-un mod sănătos, şi-a descris viaţa interioară şi ne-a făcut un dar frumos.

Eu sunt o cititoare care la sfâşitul lecturii volumului Cameleonul cu aripi am notat pe marginea cărţii, alături de fiecare cele 137 de scriituri, numele florii cu care am asemănat creaţia domnului pictor Gheorghe Mizgan: crini, bujori, margarete, stânjenei, ochiul boului, trandafiri, ciulini, mentă, scaieţi, crizanteme, busuioc, floarea soarelui.

Un amestec despre care te întrebi cum poate exista în acelaşi buchet sau între două coperte!?

În final, vă propun îndemnul domnului Alexandru Misiuga scris de domnia sa după ce a citit cartea domnului Gheorghe Mizgan “din doască-n doască”:

“

Eu, deocamdată îi închin un MADRIGAL care sună cam aşa...

Domnule MIZGANE, scrie,

Munţi de cărţi cu poezie,

Că eşti înzestrat cu harul

Şi talent, ai, zău, cu ... carul!”