SECOLUL 21 - 7 TEME

Semnalăm apariţia, numărului 7-12/2009, al Revistei Secolul 21, Publicaţie periodică de sinteză, editată de Uniunea Scriitorilor din România şi Fundaţia Culturală Secolul 21, volum ce este structurat după cum citim în Argument:

“Revista Secolul 21 propune de această dată cititorilor nu o temă, ci şapte: compacte, perfect individualizate.”

Având în vedere faptul că nu avem posibilitatea să ne referim, chiar şi succint, la toate cele 7 teme, am selectat să vorbim despre: Tema nr.2: N. Steinhardt inedit.

Tema N. Steinhardt inedit începe cu un text al domnului George Ardeleanu („reputat exeget al operei lui N. Steinhardt”) despre prietenia „devenită arhivă” dintre Alexandru Baciu şi Nicolae Steinhardt. Iată câteva cuvinte din acest text remarcabil: „În acest caz, ne rămâne nouă, «netrebnicilor» beneficiari ai acestei posterităţi, să ne împărtăşim din bucuria unei astfel de prietenii. Şi să învăţăm: că esenţial în gestionarea suferinţei, dar şi a fericirii nu este să ne zăvorâm în colivia unui eu devenit obiect de cult, ci deschiderea spre ceilalţi, spre ceea ce în limbaj biblic se numeşte „aproapele nostru”. Doar atunci suferinţele şi bucuriile capătă sens şi devin căi de acces la esenţe, confirmându-ne totodată celebra soluţie [...] des amintită de N. Steinhardt: important nu este ce a făcut Istoria (sau alţii) din noi, important este ce am făcut noi cu ceea ce a făcut Istoria din noi.”

În continuare, citim în Tema N. Steinhardt inedit un text, scris de domnul Ioan Pintea, poet, scriitor, preot la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Bistriţa, intitulat: Mic jurnal discontinuu pentru fratele Alexandru. Când am văzut titlul, m-am gândit la o carte a domnului Ioan Pintea Mic jurnal discontinuu şi la o carte a lui Constantin Noica Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru şi am citit cu atenţie acest text minunat presărat cu fotografii ale lui N. Steinhardt. Ei bine, preotul Ioan Pintea ne mărturiseşte că a citit şi recitit „jurnalul” scris de Alexandru Baciu intitulat: Din amintirile unui secretar de redacţie şi, invocându-l, ne dăruieşte un text de o frumuseţe copleşitoare din care desprindem reflecţii ale autorului, ale celor doi plecaţi în Eternitate, Alexandru Baciu şi N. Steinhardt, dar şi învăţăminte din Sfânta Scriptură.

Din motive de spaţiu am să reproduc câteva cuvinte, deşi toate sunt cu adevărat valoroase pentru sufletul nostru, din textul domnului Iona Pintea publicat în Revista Secolul 21 - 7 teme/ 2009, publicaţie despre care vorbim astăzi:

„În al doilea rând, e de remarcat faptul că în lumea aceasta pestriţă şi schimonosită, stăpânită de frig şi frică, dacă eşti un om drept şi cumsecade, cu inima deschisă şi cu simţirile sufletului nepervertite, poţi să dobândeşti capacitatea de a vedea; aş spune virtutea rară, duhovnicească, de a discerne, de a întrezări; un dat special de a deosebi duhurile lumii (şi nu numai ale ei !) şi să reuşeşti să fii împăcat cu tine, cu lumea aceasta hidoasă, în cele din urmă, şi cu Dumnezeu.

Ca să te salvezi există o singură cale: căutarea şi aflarea lui Dumnezeu şi întâlnirea, graţie binecuvântării lui Dumnezeu, pe această cale, a unor prieteni adevăraţi de la care se poate învăţa curajul, credinţa, răbdarea, nădejdea, încrederea în tine şi în Celălalt.”

[...] Cred cu tărie că N. Steinhardt a fost un model, un reper pentru Alexandru Baciu. «Un exemplu demn de urmat, fără rezerve... o desfătare să fii în preajma lui... un extraodrinar prilej de uimire» [...] Portretul pe care i-l face îl aşez fără rezerve lângă cel creionat de Alexandru Paleologu în Alchimia existenţei.

[...] Omul Steindhardt (în ciuda sănătăţii precare şi a unui fizic firav) a fost un luptător asiduu. Curajul lui, îndrăzneala de-a nu se da bătut, i-au fost dăruite cu asupra de măsură de sus. Steindhardt a fost un creştin autentic. [...] Evreu prin naştere, a fost indiscutabil, un foarte, foarte bun român. De recitit nenumăratele pagini pe care le-a scris din inimă, despre poporul român: Mioriţa, Meşterul Manole, Eminescu, Ortodoxie, Blaga, Caragiale, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Eliade. S-a identificat cu partea frumoasă, eroică şi cumsecade a poporului în sânul căruia s-a născut. Un îndrăgostit perpetuu de valorile naţionale. [...] Pentru Alexandru Baciu, Dumnezeu şi N. Steinhardt sunt două supape mântuitoare prin care respiră liber şi neîngrădit. Cuvintele lui sunt cuvintele unui mărturisitor. «Ne trebuie să avem credinţă totală în Dumnezeu, fără îndoieli, fără pete negre.»”

Acest număr al revistei Secolul 21, l-am primit prin poştă, la finele lunii decembrie, cadou de Crăciun 2009, de la Doamna Alina Ledeanu, directorul acestei publicaţii, pentru care îi mulţumesc din suflet. Chiar în acea zi am avut privilegiul să fie în apartamentul meu, cu prilejul unei slujbe religioase, preotul Grigore Conea, sora mea, Adela Drăgan, familia Ana şi Gheorghe Mizgan, Otilia Buzan şi alte persoane, drept pentru care, am fost plăcut impresionaţi de apariţia, într-o publicaţie atât de importantă a României, a unui text scris de preotul Ioan Pintea, un om de la noi din oraş.

Am ascultat toţi ultimele cuvinte din textul preotului Ioan Pintea publicat în această revistă subintitulată: Dialogul culturilor∙ Ştiinţele omului∙ Literatură universală, citite cu o voce de mătase de diaconul preotului Grigore Conea:

„Morţii trebuie invidiaţi. De ce? Pentru că ei sunt singurii care deja ştiu. Văd împărăţia şi îl cunosc pe Dumnezeu faţă către faţă.”

Într-un context potrivit al discuţiilor creat de doamna Ana Mizgan, noi toţi am primit frumoase şi competente explicaţii ale textului de mai sus de la preotul Grigore Conea.

De curând, am fost la Bucureşti, dar treburi de familie cât şi frigul năprasnic m-au împiedicat să mă întâlnesc cu Alina Ledeanu, veche prietenă, pentru a-i mulţumi personal pentru acest superb număr al Revistei Secolul 21. Reuşind o întrevedere, aş fi putut să îmi lămuresc, chiar de la sursă, un text, ce m-a pus pe gânduri, din cadrul rubricilor permanente ale revistei, şi anume din articolul lui Michel Deguy, Despre francofonie, tradus în româneşte de Alina Ledeanu, unde am întâlnit fraza: „Cum să menţii o transcendenţă nemetafizică şi nici religioasă, iată responsabilitatea ce ne revine.” Îmi doresc să ştiu ce înseamna sintagma: „transcendenţă nemetafizică şi nici religioasă”, şi, mai apoi, s-mi văd responsabilitatea.

Îmi exprim speranţa că, după cum am auzit, Centrul judeţean pentru Cultură va invita Conducerea Revistei Secolul 21 la Bistriţa şi atunci voi folosi acel fericit prilej pentru discuţii, inclusiv pe tema deschisă de Michel Deguy.

Săptămâna viitoare vom avea, cu ajutorul lui Dumnezeu, o comunicare despre cartea Chipul Mântuitorului în iconografie scrisă de Marele Duhovnic Sofian Boghiu.