Şi Stalin a fost muritor

„Când a venit Stalin la putere, Rusia ara cu plugul de lemn.La moartea lui, era cea mai puternică naţiune a lumii după Satele Unite,”

(Winston Churchill)

Dar cu ce preţ înfricoşător a realizat asta, mister Whinston!!! Adică a făcut lucruri, omorând „cel mai depreţ capital- omul”- cum însuşi recunoaştea. A fost muritor şi Stalin negreşit, deşi îşi închipuise, pe o anumită treaptă a vieţii că n-ar fi precum ceilalţi, pe care-i trimitea în temniţe, gulaguri sau la moarte cu un singur get neronian. „Cea mai mare fericire este atunci când te-ai răzbunat pe duşmanul tău şi apoi te duci la culcare”- mărturisea „marele cârmaci” unei ziariste.. .Când trecuse spre şaptezeci de ani, începuse a prinde mare putere Lavrenti Beria.. Dar nu aşa a făcut Stalin pe lângă Lenin? Vezi-bine că „pâinea caldă împrumut se dă”- cum zice norodul. Pe încetul, lui Beria îi intrase în cap ideea că el ar putea fi urmaşul tătucului Stalin, tătucul popoarelor Uniunii şi adevăratului lagăr (socialist) pe care-l supravegea.

Se mai ştie că Stalin făcea periodic chefuri cu cei mai aprpiaţi tovarăşi din conducerea partidului: Lavrenti Beria, Bulganin, Malenkov, Nichita Hruşciov. De obicei, după aceste chefuri, Stalin trimitea la moarte şi-n Siberii pe capete, prin anii 1940. Lucrurile aveau să se schimbe când a simţit colţii bătrâneţii, apropindu-se de 70 de ani.

La 2 martie, a făcut un chef straşnic sau rusesc, cum să-i spunem, cu de toate şi mai ales belşug de votcă, împreună cu cei patru corifei: Beria, Malenkov, Bulganin şi Hruşciov. Pare-se că de la apaminerală i s-a cam făcut rău lui Stalin, care s-adus la culcare şi i-a lăsat pe ceilalţi să aibă grijă de ţară. Noaptea a făcut un atac cerebral şi spre dimineaţă l-au aflat cu faţa la podea şi paralizat pe partea stângă. Stalin avea obiceiul să doarmă cu luminaaprinsă, astfel că poporul trebuia să ştie că el...veghează. Se pare că Beria a pus în apa minerală un cocteil de otrăvuri, între care şi laudanum, otravă pentru şobolani, pe care FBI-ul american o folosea din belşug, otravă fără miros şi greu de detectat.... ”Tătucul” avusese hipertensiune, era stresat - a fost motivul oficial. Cercul celor patru a ştiut cu siguranţă adevărul, fiindcă foarte curând Beria avea să fie mazilit şi …executat, venind la putere Nikita Hruşciov. Stalin fu dus la spital în dimineaţa zilei de 3 martie, dar seara, la orele 21,30, inima a încetat să mai bată. Avea 73 de ani.

Lagărul socialist (că adevărat îi mai ziceau ei înşişi!) afla cutremurătoarea veste cum că Stalin nu mai este....cel slăvit ca un zeu. „Că flori sunt prea puţine pe plai / Şi vorbe prea puţine în grai…” zicea cântarea ce-l slăvea, iar dăscălimea intoxica elevii cu iubirea pentru „tătucul „ Stalin. „Trăgeau clopotele că a murit Stalin- zicea dragul meu văr învăţătorul Ion Găurean din Cristur- Şieu, Dumnezeu să-l odihnească- şi eram aşa de emoționat, că am plâns”- povestea el după cinci decenii, râzând.