„Silivașu de Câmpie - Amintiri din vremi de odinioară” - O altfel de ...monografie

   Pentru majoritatea satelor și comunelor din Transilvania, există întocmite, mai demult sau mai recent, monografii cu un număr mai mare sau mai mic de pagini, cu informații istorice, demografice, economice, culturale, etnografice, folclorice, etc., autorii lor fiind de profesii diferite, de obicei fii ai satelor. Îndemnul adresat de marele istoric Nicolae Iorga, cu peste un secol în urmă   ...   „Numai atunci când fiecare localitate, fiecare colț de țară vor avea scrisă istoria lor, vom avea scrisă în întregime istoria națională” a fost treptat pus în aplicare. Tot marele istoric și-a dat seama cât de dificilă este scrierea istoriei satelor, deoarece țăranii „nu scriu letopisețe, nu sapă pisanii în lespezi de piatră, ei se întorc de cele mai multe ori neștiuți în pământul strămoșilor”.

   La 21 iulie 2022, la Căminul Cultural din comuna Silivașu de Câmpie a fost lansată cartea „Silivașu de Câmpie  -  Amintiri din vremi de odinioară”, avându-l ca autor pe Vasile Lechințan  -arhivist, istoric, publicist, scriitor – fiu al satului, trecut la 9 iulie 2021, dincolo, în veșnicie, un foarte bun cunoscător al istoriei Transilvaniei, care și-a dedicat întreaga viață cercetării și publicării documentelor istorice. Munca în Arhivele Naționale, Direcția județeană Cluj, l-a ajutat să-și lărgească mult cunoștințele în domeniul istoriei, să absolve Facultatea de istorie din București, să-și susțină teza de doctorat cu tema „Revoluția de la 1848-1849 în comitatele Cluj, Turda și scaunul Arieș”. În ființa lui se observă ușor o „fibră de luptător pentru adevăr și dreptate”, un cult al strămoșilor și al satului copilăriei și adolescenței. Beneficiind de această „zestre”, Vasile Lechințan reconstituie universul satului transilvănean, cu specificul întâlnit în satul său natal – Silivașu de Câmpie – pe care îl cunoaște foarte bine și amănunțit. Talentul literar îl ajută să descrie cursiv și plăcut modul de viață al țăranilor din sat, aspectul caselor și acareturilor gospodărești, să puncteze evenimentele din viața sătenilor, să relateze poveștile spuse la moară, la gura sobei, la cooperativă, etc. Apelează când simte nevoia să dovedească ceva aparte la documente din arhive, emoționante fiind scrisorile trimise de pe front din timpul Primului Război Mondial de soldați către familiile lor, dar și ale familiilor către ei.

   Orizontul satului, al copilăriei și adolescenței au lăsat urme de neșters în memoria acestui „vrednic bărbat”, stabilit la Cluj, unde și-a parcurs treptele vieții cu discreție și modestie, devenind un cărturar polivalent, dar mai ales un om de aleasă omenie, fapat remarcat de toți cei care l-au cunoscut. Prin opera sa, parcă ne invită să descoperim trecutul sub multiplele lui aspecte ori sensuri ascunse, să îl socotim   ...   „erou cultural și dascăl de patriotism”.