Monografia satelor din Câmpia Transilvaniei

   Anul trecut, a ieșit de sub tipar de la „Ecou  Transilvan”,în condiții grafice deosebite, o importantă lucrare științifică – „MONOGRAFIA  SATELOR  DIN  CÂMPIA  TRANSILVANIEI”, avândul ca autor pe Vasile  Lechințan. Implicat într-un proiect susținut de Ministerul Culturii și Identității  Naționale, de Primăria și primarul comunei Râciu din jud. Mureș, arhivarul și cercetătorul Vasile  Lechințan, a adunat și sistematizat un vast material documentar referitor la așezările umane din zona geografică ce poartă numele de Câmpia  Transilvaniei”, care se întinde pe teritoriul a trei județe – Mureș, Bistrița-Năsăud și Cluj. Din cuprinsul județului Bistrița-Năsăud sunt incluse în Câmpia Transilvaniei comunele cu localitățile aparținătoare - Șieu-Odorhei, Galații Bistriței, Chiochiș, Șieu-Măgheruș, Teaca, Petru Rareș, Nușeni, Matei, Uriu, Urmeniș, Miceștii de Câmpie, Monor, Șieu, Sânmihaiu de Câmpie, Budești, Lechința, Milaș, Silivașu de Câmpie, Mărișelu, Șintereag, Braniștea, dar și orașele Beclean și Bistrița.

   Denumirea geografică de „Câmpie” se bazează pe câteva elemente comune, cum ar fi – structura solului, favorabilă culturii cerealelor și pe anumite areale a viței de vie și a pomilor fructiferi, precipitații mai reduse, lipsa în anumite zone a pădurilor, dealuri ce rar trec ca înălțime de 500 m cu pante domoale ce se termină în culoare largi de vale. Aspectul acesta mai „domol” al reliefului parcă și-a pus amprenta și asupra firii locuitorilor care au trăit aici și au fost capabili să înfrunte vicisitudinile vremurilor, să conviețuiască de cele mai multe ori pașnic cu „noii veniți”.

   Pe baza unor izvoare istorice, fiecărei localități i se alcătuiește o scurtă prezentare, i se remarcă un anumit specific al construirii caselor, al portului popular, al personalităților importante ce s-au remarcat de-a lungul timpului. Ca prezentare cartografică s-a folosit Harta Iosefină a Transilvaniei alcătuită de serviciul topografic al armatei habsburgice, unde cu semne convenționale specifice timpului, sunt redate formele de relief, apele, vegetația, dispunerea gospodăriilor și a lăcașelor de cult,  denumirea localității. La atestarea documentară s-a folosit mult Dicționarul istoric al localităților din Transilvania a lui Coriolan Suciu, dar și alte surse. Am mai putea adăuga faptul că aici, în Câmpia Transilvaniei, „De după dealuri mari, de timp/ De după munți de suferință/ Cu soarele pe creștet nimb/ Cu sufletul într-o credință/ Coboară așa, din moși strămoși/ Un neam de oameni păduroși/ Cu dorul dor,ca vijelia/ Cu ochii sărutând CÂMPIA/ Coboară ca un fluviu viu,/ Neamul român din tată-n fiu/ De după dealuri mari  …   de timp/ Mai vechi ca zeii din Olimp !”.