Simpozionul „Confucius și emergența Chinei contemporane”

Grație acțiunii unui Comitet de inițiativă (coordonat de la Suceava de profesorul Adrian Graur) și compus din cunoscători din țară ai filosofiei contemporane și ai relațiilor internaționale (Andrei Marga, Adrian Severin, Viorel Isticioaia, Ioan Buzatu, Eugen Uricaru, Pavel Suian,  Alexandru Mironov, Sergiu Iliescu, Doru Petrescu, Nicolae Vasilescu), directori de publicații (Cornel Nistorescu, Octavian Știreanu, Marius Ghilezan, Aura Christi) și avocați (Marian Nazat, Florentin Tuca), a fost organizat Simpozionul Confucius și emergența Chinei contemporane. Simpozionul, desfășurat în zilele de 18-21 martie 2026 a avut loc la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava cu aportul de cel mai înalt nivel al specialiștilor din China, de la „Confucianist World Center of Mount Ni” și „Nishan World Center for Confucian Studies” (Jinnan, Shandong). Simpozionul s-a bucurat de o largă participare de specialiști, universitari, parlamentari, întreprinzători, din diverse generații, angajați în cooperări cu China. Participanții de la Universitatea și Politehnica din București, de la Universitatea „Babeș-Bolyai” și Politehnica din Cluj-Napoca, de la universitățile Suceava, Brașov, Constanța, din instituții din Deva, Constanța și alte localități, care au experiența cooperării internaționale, au dezbătut împreună cu specialiști chinezi conținutul și implicațiile actuale ale învățăturii lui Confucius, importanța ei în impetuoasa dezvoltare contemporană a Chinei și nevoia cooperării extinse cu China zilelor noastre, în beneficiul mutual. Reprezentanți chinezi și români de la institutele și programele Confucius din România (București, Sibiu, Brașov, Constanța) au împărtășit experiența lor  în predarea limbii chineze și în a face cunoscută personalitatea lui Confucius. În cursul lucrărilor simpozionului a avut loc și o lansare de cărți recente despre China ale unor autori români.

         Simpozionul Confucius și emergența Chinei contemporane a fost una dintre cele mai profesionalizate și mai ample acțiuni publice desfășurate în România și în Uniunea Europeană în vederea scoaterii din stagnare și a relansării cooperărilor cu China. Simpozionul a fost despre o personalitate, o viziune și o țară cu pondere excepțională în istorie și în lumea de azi, pe care oamenii de bună credință caută să  le cunoască îndeaproape.

       În ceea ce-l privește pe Confucius, puține personalități ale istoriei de până acum îi stau alături. El nu a fost punctul de plecare al unei religii, cum a fost cazul cu oarecum contemporanii săi Buddha, Zoroastru, Moise, dar a profilat o viziune civică care a străbătut deja douăzeci și cinci de secole. Iar în ceea ce privește efectele acestui civism, Platon și Aristotel și, mai recent, Thomas Jefferson pot fi termeni de comparație.

        Confucius a dat o viziune asupra omului, statului, administrației, educației și artelor care a impresionat epocile. Învățătura sa era axată pe conlucrarea oamenilor, încât în posteritate  fost luat ca învățător al oamenilor, uneori ca gânditor al puterilor existente. În emergența Chinei contemporane, începută cu reformele lansate din 1978 încoace, Confucius este parte a tradiției chemată să contribuie la „rejuvenarea națiunii chineze”.

       Viziunea lui Confucius nu s-a lăsat epuizată de epoca elaborării ei. Ea  este ancorată profund în condiția umană, având ca miez morala ce pune în față „caracterul”. Fiecare om are a se măsura cu sine înainte de a pretinde ceva altora și are a respecta riturile (Confucius, The Analects, translated by Yang Bojun, D.C.Lau, Penguin, London, 2008, Book XII, 1). Omul trebuie să fie „corect în propria sa persoană, față de sine însuși” (XIII, 6), iar în stat, oamenii se conduc adecvat nu cu dispoziții și sancțiuni, ci cu „virtute” (II, 3). „Benevolența” este suprema calitate a omului. Omul educat, nobil în comportament, „gentlemanul”, este mereu „de partea a ceea ce este moral” (IV, 10), spre deosebire de „omul mărunt”, care este de partea a ceea ce este „profitabil” (IV, 16). „Ia ca principiul tău călăuzitor să faci cel mai mare bine  de care ești capabil altora și să fii demn de încredere în ceea ce spui și pune-te în mișcare pe tine însuți spre ceea ce este just, în acest caz vei fi exaltat virtutea”(XII, 10) este imperativul categoric al lui Confucius.

         S-a putut spune că în tradiția europeană, odată cu Kant, concepția asupra omului a consacrat „libertățile”; putem spune că în tradiția chineză, plecându-se de la același postulat al libertății funciare a omului de a-și configura viața, odată cu Confucius au fost consacrate „datoriile”, Fiecare om este chemat la „integritate”. Oamenii se cuvine să pună continuu întrebări. „Punerea de întrebări este în sine un rit corect” (III, 15). Nu este un merit să stai în sărăcie, spunea Confucius, ci se cuvine să-ți ameliorezi continuu situația (XI, 19). Confucius mărturisea „nu pot face nimic cu un om care nu spune constant: ce am de făcut? ce am de făcut?” (XV, 16).

        Orizontul general al vieții este dat de „armonie” (I, 12), iar aceasta presupune la Confucius o „ierarhie” funcțională clădită pe „merit” și „virtute”.„Îmbogățirea” și „cariera” merită urmărite, dar numai pe calea corectă, a punerii în relief a valorii proprii. Nu oricine poate fi educator. „Un om este demn să fie învățător dacă ajunge să cunoască ceea ce este nou păstrând proaspăt în mintea sa ceea ce este deja pentru el familiar”(II, 11). Cunoașterea este ceea ce trebuie cultivată, dar temeinic, căci un om poate inova, fără să posede cunoștințe, dar aici este vorba doar de „un nivel redus de cunoaștere” (VII, 28).

       Simpozionul Confucius și emergența Chinei contemporane  a pus în relief contribuții durabile ale lui Confucius în cultura lumii, care au făcut din el un reper. Este vorba de conștientizarea nevoii de morală. Este vorba, apoi, de educație pentru toți, bazată pe curriculum universal. În concepția lui Confucius, „în educație nu trebuie să fie distincție de clasă” (XV, 38), fiecare om având nevoie de educație. El spunea că pentru o națiune sunt esențiale „educația, populația și bogăția” (XIII, 9).  Educația începe cu educația morală – axată pe iubire (Jen), bune maniere (Li), pietate filială (Hsiao), armonie (Chung Yung). Subordonate educației morale, sunt artele (Wen), conduita (Hsing), loialitatea (Chung) și credința (Hsin), iar între arte erau dialectica, politica și literatura. Confucius a făcut trecerea la „curriculum pentru toți”. Este vorba, mai departe, de guvernare prin virtuțile celor care conduc: „gravitate, generozitate, sinceritate, seriozitate și disponibilitate” (XVII, 6). Este vorba, în condinuare, de părăsirea distincțiilor dogmatice în favoarea considerentelor pragmatice. Economistul care a elaborat, sub impulsul lui Deng Xiaoping, proiectul reformei din 1978, a și arătat că reforma care a permis modernizarea Chinei contemporane a fost mai mult decât economică. Este vorba, continuând enumerarea contribuțiilor durabile ale lui Confucius, de configurarea perspectivei „libertății creative”. Confucius și-a dat seama că libertatea înțeleasă ca nelimitare voinței are nevoie de completare cu libertatea ca asumare a șansei de creație. Este vorba de meritocrație: Confucius a observat că starea societății depinde de individualitățile care ajung să decidă, iar acestea se cuvin selectate nu după alte criterii, ci după merit. Este vorba, mai departe, de integritate. La Confucius prima caracteristică pe care omul ar trebui să o întruchipeze în exprimările sale este „să nu aibă două minți în cap”. Este vorba, în sfârșit, de armonie ca orizont al acțiunilor și aspirațiilor. În societate (I, 12).„Îmbogățirea” și „cariera” merită urmărite, dar numai pe calea corectă - a valorii proprii.

        În legătură cu China au fost lansate în timp clișee tenace, ce mai ocupă unele minți și astăzi. De pildă, ca urmare a dominației unui anume tradiționalism, Hegel nu vedea posibilă conceptualizarea filosofică în China. Ce ar spune azi ilustru filosof observând filosofii de prim nivel și controverse profunde la Beijing, Shanghai, Hangzhou și în alte locuri? În condițiile scrierii pictografice Ernst Renan nu vedea posibilă dezvoltarea științei. Ce ar spune văzând că azi China are știință dintre cele mai avansate în lume? Max Weber considera că predominanța moralei face imposibilă dezvoltarea comportamentului de întreprinzător în China. Ce ar spune văzând extinderea inițiativei private în economia actuală a Chinei? Gunar Myrdal spunea că suprapopularea împiedică dezvoltarea Chinei. Ce ar spune văzând impetuoasa și complexa dezvoltare ce are loc? Cris Patten, ultimul guvernator britanic al Hong Kong-ului, nu vedea posibilitatea dezvoltării Chinei la nivelul puterilor timpului. Ce ar spune acum, când China este a doua supraputere a lumii? Unii consideră că drepturile omului nu au cum să-și facă loc în sistemul juridico-politic chinez. Ce ar spune aceștia dacă ar lua în considerare faptul că și China este autor al Declarației de la San Francisco (1945) și întreține azi una dintre cele mai deschise dezbateri asupra drepturilor omului? Unii cognitiviști superficiali văd o împiedicare a minților tinere de către scrierea chinezilor. Ce ar spune acești psihologi văzând analizele profesorilor americani care elogiază nivelul superior al studenților chinezi și devotamentul lor pentru cauza modernizării Chinei? Se consideră cu destulă suficiență că libertățile nu au loc în China. Ce ar spune propagandiștii prejudecăților văzând expansiunea libertății creative în China actuală și rezultatele chinezilor în cercetare, inovație tehnologică și găsirea de noi soluții de viață? 

               Orice țară are de rezolvat probleme de dezvoltare. Deschisă însă hotărât spre lume, China reușește astăzi performanțe neobișnuite fructificând învățături ale bogatei și impunătoarei ei tradiții – pe Confucius în primul rând. Cu siguranță că evoluția ei spre statutul de supraputere economică, politică, militară, culturală de astăzi i se datorează în mare măsură.

            Acestea așadar – profilarea unei personalități care a articulat o viziune durabilă, din care țara sa și lumea se alimentează și azi, și emergența unei societăți extrem de inovative în zilele noastre – au fost puse în dezbatere la simpozionul Confucius și emergența Chinei contemporane. Participanții au făcut-o  conștient în contextul unei țări, precum țara noastră, care are nevoie astăzi de personalități, de viziune și de dezvoltare, ca de oxigen. Lucrările simpozionului vor fi publicate într-un volum.

            Din nefericire, cu prejudecățile existente și propagandiști lipsiți de cunoștințe și de răspundere, care le perpetuează, nu este ușor deocamdată să organizezi o manifestare publică pe subiectul China. Să rămânem, însă, convinși că adevărul și integritatea se vor impune și oamenii de bună credință vor avea de câștigat.

      Organizatorii adresează mulțumiri din toată inima domnului ambasador al Republicii Populare Chineze, Excelența Sa Feng Chen, pentru că a onorat cu înaltul rol al domniei sale Simpozionul Confucius și emergența Chinei contemporane. Mulțumiri se adresează, totodată,  specialiștilor chinezi care au contribuit la lucrările Simpozionului și fiecăruia dintre participanți.

                  Comitetul de inițiativă al Simpozionului Confucius și emergența Chinei contemporane, la 24 martie 2026