SÎNPETRU DE CÎMPIE (1305-2011) O MONOGRAFIE ÎN 3 VOLUME

Ne aflăm în faţa unui eveniment editorial de excepţie. Comuna Sînpetru de Cîmpie cu o istorie de peste 2000 de ani, dovedită de cercetările arheologice a intrat în posesia celui de-al treilea volum monografic al său. Titlul volumului este unul sugestiv şi realist: „Sînpetru de Cîmpie. Documente şi mărturii inedite (1305-2011)”. Meritul acestei împliniri aparţine aceluiaşi autor IOAN T. RADU (colonel în retragere), fiu al satului, un pasionat al cercetării istoriei locale, care după o muncă asiduă în sălile de studii ale Arhivelor Naţionale din Tg. Mureş şi Cluj-Napoca de peste 5 ani s-a prezentat în faţa locuitorilor cu volumul III; 479 pagini format A5, tipărit la Editura Mega din Cluj-Napoca: 16 capitole, 102 subcapitole, 4 anexe, un album sentimental, cu 208 ilustraţii color şi alb-negru, şi 20 de hărţi.
La acest al treilea volum au colaborat: Cornel Banu, Vasile Lechinţan, Gelu Miron, Viorel Miron, Alexandru Sűtő şi Vasile Şt. Tutula. Primele două volume au apărut în 2003 cu titlul: „Sînpetru de Cîmpie străveche vatră de civilizaţie din Cîmpia Transilvaniei. Studiu monografic”, 452 pagini, format A5; volumul II, în 2005, cu titlul: „Sînpetru de Cîmpie 700 de ani de atestare documentară (1305-2005). Studiu monografic”, 305 pagini, format A5. În cele 3 volume, autorul printr-o muncă perseverentă a adus dovezi incontestabile pe care istoricii şi arheologii le-au descoperit în ultimii peste 90 de ani de cercetări şi săpături (1919-2011) privind istoria de peste 2000 de ani a acestor locuri, dovedită de ceramica dacică, ceramica daco-romană, ceramica romană, monezile de aur şi argint, cimitire şi morminte izolate, statuete romane de bronz, ceşti dacice, monede postromane din aur: un solidus de la împăratul Leon I (457-474), altul de la Iustinian (527-565), amîndoi împăraţi ai Imperiului Roman de Răsăsit ş.a.
Prima atestare documentară, document scris ce ni s-a păstrat este o diplomă în limba latină, datată 24 iunie 1305, în Capitlul bisericii din Alba Iulia a Fericitului Arhanghel Mihail din Transilvania. Vechimea documentară a unei localităţi nu se confundă cu prima atestare documentară, scrisă, care de regulă aparţine Evului Mediu pentru majoritatea localităţilor Europei. Războaiele, răscoalele şi alte conflicte umane au făcut ca puţine dintre acestea să se păstreze pînă în 1945, cînd s-a terminat cel de-al Doilea Război Mondial, cu uriaşe distrugeri şi pierderi umane, dar şi valori culturale. Voi menţiona aici, doar Biblioteca din Alexandria (Egipt), din care am fi aflat informaţii deosebite despre istoria Europei, Africii, Asiei, şi probabil a lumii întregi, dacă această biblioteca nu ar fi fost distrusă.
Autorul a reluat cronologia localităţilor ce compun azi comuna Sînpetru de Cîmpie: Sînpetru de Cîmpie (1305), Dîmbu (1325), Sîngeorgiu de Cîmpie (1329), Tuşinu (1334) cu reperele ele mai distincte ale trecerii lor prin secole, fiind redate aproape 100 de secvenţe istorice de la 1305 pînă în 2011 cînd Consiliul Local aprobă stema şi însemnele heraldice ale Comunei Sînpetru de Cîmpie.
Documente şi informaţii inedite şi edite sînt redate în capitolele III şi IV. Sînpetru în corespondenţa secolului al XVII-lea, o biografie a lui Mihail Teleky, cancelar al Transilvaniei (1674-1690) şi 6 scrisori ale soţiei sale Vér Judith, o conscripţie a proprietarilor de la 1795. În capitolele V-VII sînt redate documente inedite privind actele oficiale în care apare Sînpetru de Cîmpie în perioada 1878-1918 în „Gazeta Oficială” (1878-1912), vama de la 1880, în documentele Prefecturii Cluj (1920-1949), în arhiva Sfatului Popular al Regiunii Cluj (1947-1960), în revistele „Familia” de la Oradea, „Revista Bistriţii”, fondurile de documente arhivistice ale fostului G.A.C. şi C.A.P.-ului, ziarele „Făclia” (1957, 1958), „Ardealul medical” (1948) ş.a.
Un număr de 36 de biografii ale unor oameni de seamă ai celor 5 localităţi, fiecare cu istoria lui, completează capitolul VIII, bogat şi dens, urmat de capitolul IX ce cuprinde elemente de istorie orală (amintiri, mărturisiri, documente etc.) în 26 de istorioare ce completează şi întregesc istoria de ansamblu a comunei Sînpetru de Cîmpie, un loc mirific unde munca dă măreţie bogăţiei, atunci cînd pămîntul este bine lucrat.
Capitolele X-XII cuprind chestiuni administrative, detalii despre şcolile comunei şi satelor componente şi istoria unor secvenţe variate (Varia Historica) care trezesc curiozitatea şi interesul cititorilor.
Volumul trei dispune de o bogată bibliografie selectivă: 26 de izvoare şi fonduri arhivistice, 16 periodice, 12 lucrări edite, 8 documente legislative, 13 dicţionare, enciclopedii şi repertorii, 48 lucrări generale, 12 lucrări speciale, 20 de studii şi articole, 25 de monografii şi surse de istorie orală. Volumul se încheie cu 3 anexe, 20 hărţi, un album sentimental, biografia autorului, un cuvînt de încheiere, intitulat „În loc de epilog”, mulţumirile autorului şi sponsorii ce l-au ajutat în această temerară muncă, ajuns la vîrsta de 85 de ani, lucid, hotărît şi sigur, dublat de o conştiinciozitate greu de egalat, tot timpul încrezător în forţele sale.
În „Argument”, autorul printre altele arată că: „O istorie completă şi definitivă a unei localităţi nu se poate face fără (...) să descoperi mereu şi să recuperezi alte şi alte feţete ale vieţii strămoşilor noştri”, lăsînd şi un testament urmaşilor de „a se scrie monografiile celorlalte 5 sate componente, monografia etno-folclorică şi culturală, monografiile bisericilor şi şcolilor existente de-a lungul veacurilor”. Aşadar, cele trei volume trebuie considerate doar un început demn de reliefat. Cercetarea istorică trebuie să continue pentru a se întregi imaginea pe secole a istoriei comunei.
Sincere felicitări autorului pentru efortul de cercetare istorică depus în cei aproape 20 de ani, care au condus la scrierea şi tipărirea celor trei volume. Salutul meu ostăşesc de respect, preţuire sinceră şi să vă însoţească deviza „Virtus Romana Rediviva”! Multă sănătate, încredere şi speranţă în tot ceea ce vă doriţi.