Stareţul Chiril: Să depăşim aceste momente fără cârteală, cu multă rugăciune. Dumnezeu biruieşte

Rep.: - Părinte stareţ, trăim vremuri tulburi pentru sufletele noastre, în care uşile mănăstirilor sunt închise. Cum se desfăşoară rugăciunea fără credincioşi?
Stareţul Chiril Zăgrean: - Noi, la mănăstire, programul de rugăciune îl avem la fel, din punct de vedere liturgic, pe perioada pandemiei fără prezenţa reală a credincioşilor, dar de pomenit îi pomenim cu drag pentru că toţi cei care de obicei veneau la mănăstire lăsau câte un pomelnic, iar acum, dacă nu pot fi prezenţi cu trupul, noi îi pomenim cu numele pe toţi, cu multă atenţie, cu mult drag. Rugăciunea are o trăire aparte acum pentru că trăim şi noi durerea dorului credincioşilor care, neputând veni la biserică, trebuie să stea acasă. Este o experienţă nouă şi pentru noi din punct de vedere duhovnicesc, trăim la fel cum trăiau călugării din primele veacuri creştine. Este o experienţă nouă pe care, după ce se vor ridica ordonanţele şi credincioşii vor reveni la biserică, vom ştii s-o preţuim, pentru că am trăit-o în această formă şi ne vom putea bucura mai intens de prezenţa lor în biserică şi cred că şi ei se vor bucura mai mult decât înainte, neştiind sau nesimţind până acum dorul de biserică, aşa cum l-au trăit acum când nu au putut să vină.
Rep.: - Cum au fost sărbătorile la mănăstire? Dacă în alţi ani erau mii de oameni la Înviere, cum a fost în acest an?
Stareţul Chiril Zăgrean: - Pentru noi, sărbătorile au fost frumoase, pentru că noi am avut bucuria slujirii, dar triste în acelaşi timp. Dacă în anii trecuţi erau sute de credincioşi care veneau la slujbă şi de care ne puteam bucura împreună la un program liturgic frumos, acum am fost doar noi, am făcut aceeaşi rânduială – Învierea, Slujba Utreniei, Sfânta Liturghie. La biserică am participat doar noi, slujitorii de la mănăstire, care ne-am bucurat de sărbători pascale frumoase, în rugăciune. În rugăciunile noastre noi i-am pomenit pe credincioşi şi cumva, sufleteşte, i-am simţit aproape pe credincioşii care, de acasă, prin rugăciunea lor, ne-au încurajat şi pe noi, chiar dacă nu au fost prezenţi, i-am pomenit cu drag. Noi ne-am rugat cu drag deşi credincioşii nu au fost prezenţi, noi i-am simţit sufleteşte aproape şi, prin faptul că i-am pomenit, ei ne-au simţit prezenţa în casele lor.
Rep.: - Sunt rugăciuni speciale în această perioadă?
Stareţul Chiril Zăgrean: - Da, am primit de la Mitropolie o rugăciune specială care se face în fiecare zi la Sfânta Liturghie pentru chemarea milei lui Dumnezeu pentru îndepărtarea bolilor, ajutor şi spirit din partea lui Dumnezeu în vreme de necaz şi suferinţă. Pe lângă programul obişnuit este introdusă şi această rugăciune specială pentru ca Dumnezeu să ne ajute la toţi să depăşim cu bine perioada de criză.
Rep.: - Când vom reveni la mănăstire, la biserică?
Stareţul Chiril Zăgrean: - Vom vedea ce noutăţi vor fi după ce se va ridica ordonanţa de urgenţă. Noi aşteptăm cu drag să treacă cât mai repede perioada rămasă iar credincioşii să poată reveni, dar în mâna lui Dumnezeu sunt toate. Psalmistul David spune în psalmul 26, în partea de început: „Domnul este luminarea mea şi mântuitorul meu; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” Orice lucru pe care noi îl întâmpinăm în viaţă, şi dacă este mai greu, dacă avem înţelepciune şi nu cârtim înaintea lui Dumnezeu şi-l asumăm cumva ca o voie a lui Dumnezeu, ca fiind îngăduită pentru folosul nostru spiritual, ne poate fi tuturor de folos, şi nouă preoţilor, monahilor, cât şi credincioşilor. Este foarte important să depăşim aceste momente fără cârteală, cu multă rugăciune, cu multă smerenie, iar Dumnezeu va face întotdeauna în aşa fel ca lucrurile în viaţa oamenilor să fie cu rezultat bun. În final, tot Dumnezeu biruieşte şi omul se foloseşte.
Rep.: - Un mesaj pentru credincioşii cărora le este dor să-şi aplece genunchii în mănăstirea dumneavoastră.
Stareţul Chiril Zăgrean: - Să mai aibă puţină răbdare până când va trece această ordonanţă. Noi le transmitem toate cele bune şi să fie convinşi că îi pomenim cu drag şi pe ei şi pe cei care au nevoie de ajutor din partea lui Dumnezeu, pentru că noi ne rugăm pentru toată lumea, şi pentru cei care au nevoie, şi pentru cei care poate nu-şi dau seama că au nevoie de ajutor din partea lui Dumnezeu şi avem nădejde că într-o perioadă cât de scurtă ne vom putea revedea aici, la Sfânta mănăstire la rugăciune. Cu unii dintre credincioşi am mai comunicat la telefon, când au avut o problemă ne-au sunat, ne-au cerut un sfat, iar noi, cât şi cum ne-am priceput i-am sfătuit, îndemându-i pe toţi să îndeplinească cerinţele pe care statul le-a hotărât pentru că aşa este bine pentru toţi. „Să dăm Cezarului ce e al Cezarului”, iar lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu şi să ne rugăm fiecare, noi în mănăstire, preoţii în bisericile de mir, în bisericile de la sat, iar credincioşii de acasă, iar când se va ridica această ordonanţă să ne putem bucura de revedere, iar bucuria să fie deplină pentru toţi.
Rep.: - Mulţumim frumos!