( Interviu) P.S. Episcop Siluan: Cel mai important este ca fiecare dintre noi să se regăsească în biserică. În curtea bisericii suntem ca în ograda familiei

Rep.: - Preasfinţite episcop sunteţi pentru prima dată pe Valea Ţibleşului?

          Episcopul Siluan: - Am trecut mai demult prin Dobric, am văzut biserica,  dar nu am slujit aici.

          Rep.: - Aţi văzut mănăstirea, aţi auzit de cele trei hramuri ale mănăstirii. De  Sfânta Maria Mare, cum spunem noi pe Valea Ţibleşului, ce impresie v-au făcut credincioşii de aici?

          Episcopul Siluan: - O impresie foarte bună. M-au bucurat în mod deosebit două lucruri. În primul rând, m-a bucurat ceea ce au reuşit să facă aici maicile prin multă credinţă, jertfelnicie şi statornicie, adică un locaş de cult şi o mănăstire după toate rânduielile ortodoxe care s-a înălţat din nimic, am putea spune, pentru că înainte nu a fost nimic special aici, într-un loc unde la început s-au întâmpinat unele neînţelegeri şi chiar adversităţi. Ceea ce se vede astăzi aici, biserica, noua mănăstire, care este chiar închinată Adormirii Maicii Domnului, corpul de chilii, celelalte biserici mai vechi, pridvorul vechii biserici sau primei biserici, toate arată că aici sunt nişte oameni ancoraţi în tradiţia ortodoxă, foarte fideli faţă de credinţa strămoşească şi dârji, rezistenţi şi, bineînţeles, buni gospodari şi harnici. Pe de altă parte, m-a bucurat în mod deosebit participarea credincioşilor şi a legăturii lor sufleteşti, a susţinerii pe care ei o au faţă de acest locaş de cult care, putem spune că a crescut din punct de vedere duhovnicesc deodată cu ei. Au fost câteva mii de credincioşi care, cu multă răbdare şi cu multă dragoste, au participat la slujba hramului. Credincioşii s-au rugat împreună, au ascultat Cuvântul de învăţătură, s-au împărtăşit cu Sfintele Taine. La slujbă au fost şi foarte mulţi copii, dar şi credincioşii mai tineri,nu doar cei vârstnici,  deci am putea spune că din ambele puncte de vedere – şi edilitar gospodăresc şi al aportului duhovnicesc în viaţa credincioşilor  – este o realizare demnă de toată admiraţia şi aprecierea.

          Rep.: - De peste 25 de ani de când există mănăstirea aici, acum au fost cei mai mulţi credincioşi. Numărul lor creşte de la an la an. Cât de importante sunt aceste oaze în care putem să ne rugăm noi, ortodocşii ? Cât de importante sunt mănăstirile?

          Episcopul Siluan: - Sunt foarte importante, la fel ca orice locaş, orice colţişor de rugăciune, dar cu atât mai mult astfel de locuri comune în care se adună credincioşii într-un număr mai mare. Orice biserică, parohie sau o mănăstire istorică sau mai nouă care se aşează pe făgaş şi merge pe un drum este foarte importantă pentru orice om din orice vreme, şi mai ales pentru creştinii şi oamenii contemporani, chiar şi pentru români, pentru că trăim într-o lume foarte dificilă în care, din păcate, societatea de consum, problemele şi accentuarea unor laturi ale sufletului omenesc, nu sunt cele mai benefice sau cele mai bune pentru întărirea comuniunii şi a legăturii între oameni. Egoismul, lipsurile materiale, problemele de natură psihică, psihologică sunt probleme care încearcă să-l copleşească pe omul de astăzi, astfel că putem spune că astfel de oaze de spiritualitate într-un loc în care omul să poată să se regăsească pe sine, unde poate să pătrundă mai mult în adâncimea sa spirituală şi sufletească, să se întâlnească cu Dumnezeu, să vadă partea bună şi frumoasă din el şi să descopere partea bună şi frumoasă din cel de lângă el, pe Dumnezeu în el însuşi şi în celălalt şi astfel să se apropie unii de alţii, cred că este o lucrare de o importanţă deosebită, pe care numai cei care sunt implicaţi în ea şi care reuşesc să-i descopere valenţele şi valoarea pot s-o înţeleagă în mod deplin. Dar noi considerăm că poate să fie la fel de importantă şi pentru cei care astăzi în lume trăind nu au forte multă credinţă, dar care măcar au bunăvoinţă şi care prin recomandarea cuiva, dintr-o problemă, dintr-o curiozitate, îşi îndreaptă paşii spre astfel de locuri, şi nu neapărat la momente de mare sărbătoare, cum a fost cel de astăzi, al Adormirii Maicii Domnului sau al Sfintei Marii Mari, ci şi peste săptămână, când sunt mai puţini şi, printr-o discuţie cu un părinte de la mănăstire, cu o maică de la mănăstire, să găsească puţină linişte şi puţină speranţă în sufletul lui. Cred că este un lucru deosebit de important şi benefic pentru oricine. Bineînţeles că astfel, încetul cu încetul se pot ataşa de un astfel de obicei care le poate schimba viaţa în bine şi să le deschidă perspectivele întru propria lor viaţă, pentru cei apropiaţi, pentru cei dragi, pentru copiii lor în nişte orizonturi nebănuite, care cred că sunt benefice şi pentru persoana lor, şi pentru instituţiile în care lucrează şi pentru neamul nostru românesc, din care cu siguranţă fac parte şi eu.

          Rep.: - Preasfinţite, slujiţi şi coordonaţi o episcopie foarte importantă, la Gyula. Am fost de curând şi în SUA, în Canada, şi la românii din Serbia, la Vârşeţ, şi am văzut că românii se adună în jurul bisericii, spre deosebire de alte comunităţi, noi suntem uniţi mai mult în jurul bisericii. Eu, ca simplu credincios, ce aş putea să fac ca să-mi apăr biserica în aceste vremuri?

          Episcopul Siluan: - Cred că cel mai important este ca fiecare dintre noi să descopere în biserică, cum se şi întâmplă în diaspora, un loc care are valoare pentru el însuşi. Apropiindu-ne de biserică vedem în ce fel biserica este a noastră, a tuturor. În primul rând, biserica se compune din noi, oamenii, şi trebuie să devenim, pe măsura preocupării şi a legăturilor care se stabilesc între fiecare dintre noi, trebuie să ne simţim şi să ne integrăm, să devenim o familie. Pe măsură ce vom simţi acest lucru prin rugăciune, prin participarea la biserica duminicală, la sărbători, spovedanie, prin sfaturile duhovniceşti, prin deschiderea sufletului nostru în faţa unora dintre oamenii mănăstirii, şi a unor credincioşi, nu trebuie neapărat să fie preot, atunci această legătură a unora cu ceilalţi se întăreşte şi se strânge şi atunci, inevitabil, vom dori să cunoaştem mai multe despre ceea ce înseamnă locaşul de cult, învăţătura de credinţă, dogmele bisericii, nu într-un sens abstract, teologic şi filozofic, ci în esenţa lor. Cunoscându-le, vom dori să le cunoaştem şi mai tare şi astfel ne vom apăra propria noastră biserică, la fel cum ne apărăm familia, un prieten pentru care punem o vorbă bună pentru că îl cunoaştem şi suntem în stare să dăm o mărturie bună atunci când alţii, poate din superficialitate sau accentuând anumite aspecte, greşeli sau neputinţe, limite sau slăbiciuni ale lui, le atacă. Astfel noi vom putea nu doar să ne cunoaştem biserica, ci şi s-o apărăm în faţa celorlalţi printr-o vorbă bună. Deja cred că este enorm şi astăzi contează foarte mult.

          Rep.: - Cea mai bună zicere din popor este că biserica este o mamă pentru noi, şi atunci trebuie să ne iubim şi să ne apărăm mama. Este o bucurie duhovnicească şi pentru un ierarh când vede curtea unei mănăstiri arhipline?

          Episcopul Siluan: - Indiscutabil. Vă daţi seama că la noi, acolo, sunt mai puţini, poate în alte locuri sunt chiar mai mulţi, în Italia şi în Spania, unde ştim că sunt mulţi credincioşi. Şi atunci, când vezi atât de mulţi credincioşi cum au fost şi astăzi la Dobric este o mare bucurie sufletească, dar cred că bucuria şi mai mare este atunci când simţi că tu, împreună cu un sobor numeros de preoţi şi împreună cu credincioşii care sunt acolo şi sunt obişnuiţi deja cu slujbele bisericii, cu locul, cu ceea ce reprezintă o mănăstire, o biserică, rezonezi împreună în acelaşi sens şi în acelaşi suflu. Parcă respiri împreună această atmosferă frăţească de comuniune, de dragoste, de bucurie şi de încredere în ajutorul bunului Dumnezeu. Iar acest lucru este al doilea aspect pe care eu l-am resimţit astăzi aici, la Dobric, dar cred că şi ceilalţi credincioşi, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, care au venit într-un număr mai mare decât în anii precedenţi. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu şi pe Maica Domnului să-i ajute, să-i atragă aproape de mănăstire, de biserică. Şi, bineînţeles, şi pe ceilalţi mai mici, care acum cresc sau cei care încă nu ştiu despre binefacerile şi importanţa credinţei să o descopere şi să se regăsească şi ei într-o bună zi în curtea bisericii ca în ograda familiei de acasă.

          Rep.: - Spuneaţi în predică că noi, ardelenii, parcă ştim să cinstim şi mai mult pe Maica Domnului. De ce s-o cinstim pe Maica Domnului?

          Episcopul Siluan: -  Pentru că la fel cum ne cunoaştem, cinstim şi iubim mama, la fel de mult trebuie să încercăm să cunoaştem cât de importantă a fost Maica Domnului, nu doar pentru persoana Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii întregi, ci şi pentru noi, pentru că acolo în acel cuvânt pe care Mântuitorul l-a lăsat ca testament Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan oarecum suntem cuprinşi şi noi. Adică, i-a spus atunci când era răstignit, „Iată, mama ta”, adică ai grijă de ea. Şi ei i-a spus, „Iată, fiul tău”. Pentru că ştia că Maica Domnului, deşi era atât de plăpândă şi neputincioasă, o femeie simplă dar cu o viaţă aleasă şi deosebită, a ştiut să-şi deschidă inima la o legătură a omului cu Dumnezeu pe care mulţi mai marii lumii din vremea aceea n-au fost nicidecum în stare s-o priceapă. Prin această legătură cu Hristos, care avea o putere dumnezeiască şi i-a iubit atât de mult pe oameni şi care a iertat atât de mulţi oameni, a ajutat atât de mulţi oameni, şi atunci şi ea văzând la El şi învăţând de la El, la fel ca şi sfinţii apostoli, a primit multă putere, multă înţelegere şi multă îndrăznire prin rugăciunile ei către bunul Dumnezeu. Şi atunci, toţi cei care o descoperă, o cinstesc şi o iubesc nu se simt singuri în această lume, simt că au şi o mamă. Dincolo de mama noastră fizică, de mama noastră pământească, care este foarte importantă, mai avem un Tată sus în ceruri, un frate – pe domnul nostru Iisus Hristos şi o mamă şi putem să apelăm la ea în orice împrejurare. Se spune că Maica Domnului mult se supără atunci când creştinii care suferă nu îi cer ajutorul. Bineînţeles că noi trebuie să descoperim acest lucru. Dumneavoastră aveţi aici şi Icoana de la Nicula şi cred că în jurul ei şi în jurul credinţei unor oameni care au simţit ajutorul Maicii Domnului s-a şi întărit această evlavie, pentru că cele mai mari pelerinaje din ţară, pe lângă cea de Sfânta Parascheva, s-au dezvoltat aici, la Nicula. În felul acesta, apropiindu-ne, putem să simţim ajutorul Maicii Domnului în fiecare zi, şi în momentele importante, cum este şi sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, când încercăm s-o şi cinstim şi atunci această legătură dintre noi şi Ea se întăreşte şi poate fi şi benefică.

          Rep.: - Credincioşii s-au îndreptat spre case cu bucuria în suflet că s-au întâlnit cu un ierarh, primul care nu este din Mitropolia Clujului şi care slujeşte de Sfântă Mărie aici, la Dobric. Cu ce gânduri veţi merge spre Gyula?

          Episcopul Siluan: - Cu multă bucurie, cu binecuvântare şi o împlinire sufletească pentru că am văzut realizările maicilor, am văzut bucuria oamenilor şi m-am bucurat şi eu împreună cu ei şi această legătură frăţească a dragostei prin credinţa bisericii noastre strămoşeşti, prin ajutorul Maicii Domnului cred că şi-a lăsat pecetea nu numai asupra credincioşilor ci şi a asupra mea şi această amintire am s-o păstrez în suflet ca pe o perlă de mare preţ. Nădăjduim că, poate, Dumnezeu ne va mai ajuta să ne întâlnim şi altădată.

          Rep.: - Un mesaj pentru credincioşii noştri.

          Episcopul Siluan: - Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne putem întări în credinţă şi să avem multă îndrăzneală, credinţă şi rugăciune către Maica Domnului şi către bunul Dumnezeu şi să putem să transmitem această valoare extraordinară a credinţei şi celor dragi şi la cât mai multă lume. Şi, de ce nu, să ne ajute bunul Dumnezeu ca şi noi, ca şi neam, să ne ridicăm prin valorile care ne aparţin şi să putem depăşi toate celelalte minusuri, lipsuri sau probleme pe care inevitabil le avem şi le putem întâlni la noi sau în jurul nostru.

          Rep.: - Vă mulţumesc.