Suedia – între tradiţie şi pragmatism(XIII)

Procesul de instruire este, în Suedia, în foc continuu, date fiind exigenţele tot mai ridicate legate de productivitate şi de tehnicizarea şi computerizarea muncii. Mâ- nuirea şi aplicarea programelor de pe calculator se face de la cea mai mică vârstă până la apropierea ieşirii la pensie, deoarece necesităţile producţiei solicită coordonarea uti- lajelor şi maşinilor prin intermediul computerului, supravegheat, desigur, de om. Şcoa- la trebuie, aşadar, să răspundă cu promptitudine şi să se alinieze acestor comanda-mente, fără de care ar cădea în desuetudine şi ar ieşi în afara sistemului. Gimnaziul – echivalentul liceului nostru – , aşa cum am văzut şi în nota anterioară, îşi are un rol de- loc de neglijat în susţinerea unui sistem de pregătire şi specializare a forţei de muncă, dar şi de propulsare a elementelor foarte bine pregătite pentru a urma cursurile univer- sitare. Am văzut că există o diversitate de gimnazii, împărţite pe două categorii: apli- cative şi teoretice. Pentru a absolvi oricare din aceste tipuri de şcoli, este necesar să-ţi însuşeşti cunoştinţele de bază (nivelurile A-B), pentru disciplinele care nu constituie spacialitatea pentru care vrei să te pregăteşti, dar care sunt obligatorii pentru toate tipurile de gimnaziu (în principiu, o limbă străină, mai ales engleza, limba maternă, matematica, fizica, istoria, geografia), şi niveluri foarte ridicate (până la E, considerat maxim), pentru ceea ce ţine de domeniul specializării. Absolvirea celor 3(4) ani de gimnaziu se face prin acumularea anuală a unui anumit punctaj monitorizat pe calcula- tor, care, obţinut sub minimum baremului, înseamnă repetarea testului pentru materiile care nu au întrunit punctajul de promovare, înscrierea la facultate făcându-se nu pe ba- za unui examen de bacalaureat, ci prin prezentarea fişei cu însumarea punctajului ob- ţinut anual la disciplinele de specialitate, cu baremurile realizate la nivelul maxim(E). Şcoala, inclusiv gimnaziul, este gratuită, aceasta însemnând gratuitatea manualelor şi rechizitelor, a unei mese pe zi, a transportului, indiferent de distanţă, plus o sumă fixă de bani (cca.400 RON), pentru nevoile personale ale elevilor. Cursurile superioare se plătesc, dar orice tânăr are posibilitatea să le urmeze, făcând un împrumut la stat, ram- bursabil în viitorii 20 de ani, după ce te-ai realizat profesional şi începi să culegi roa- dele instrucţiei. Nu ştiu cărui student, beneficiind de asemenea facilităţi, i-ar conveni să treacă prin facultate ca gâsca prin apă sau să rămână repetent, după cum nu cred că nu s-ar încadra în muncă în propria ţară, recunoscător pentru ajutorul primit din partea statului. La opţiunea absolventului de gimnaziu, poate accede într-o instituţie de învă- ţământ superior susţinând un test final suplimentar, care îl ajută să acumuleze puncte suplimentare faţă de baremul cumulat anual, pentru a primi oferte din partea universi- tăţilor de renume din Suedia (Institutul Tehnic Regal din Stockholm, Universitatea din Uppsala) sau de la celebrele universităţi ale lumii.

Indiferent de tipul sau nivelul de şcoală absolvit, fiind muncitor cu înaltă califi- care, inginer, dacă absolvi un institut tehnic fără diplomă de absolvire, inginer-diplo- mat, medic, jurist, profesor, eşti respectat în egală măsură la locul de muncă şi retri- buit după capacitate, după studii, după aportul cu care contribui la beneficiul şi propă- şirea firmei şi ale ţării, ceea ce face să nu existe export de forţă de muncă din acest stat nordic.

Suedia, mai 2008 Mihai Litinschi