Suita literară

Ca multe alte publicații de gen, Viața Românească abordează și analizează trei decenii care au marcat și marchează România de la revoluția din decembrie 1989, de la evenimentele din decembrie 1989, momente care nici astăzi nu sunt clarificate definitiv, din mai multe unghiuri și puncte de vedere. O analiză întreprinde Cristian Pătrășconiu care adresează o rundă de întrebări lui Petru Ilieșu – profesor, jurnalist, scriitor, președintele Fundației Timișoara etc. și, nu în ultimul rând, revoluționar. Din întreg răzbate concluzia că după atâția ani România ar merita să se înfățișese altfel lumii, mai îmbogățită și mai prosperă, dincolo de iluziile avute la început, dincoace de deziluziile care încarcă nepermis așteptările tuturor. În dialogul purtat nu sunt căutați neapărat responsabili și neapărat vinovați de starea în care se află națiunea azi, ci se dau răspunsuri greșelilor produse la toate nivelele societății și răspunsuri la întrebarea pentru ce democrația noastră este atât de tulbure după aceste ultime trei decenii. Sub aceleași imperioase interogații e așezat și editorialul semnat de Nicolae Prelipceanu, intitulat „Postrevoluția”. Nenorocirea este că noi formulăm întrebările, noi formulăm și răspunsurile, însă nimeni nu dorește să le analizeze și să pună în practică ceea ce este exprimat temeinic.
În pagini sunt găzduiete mai multe eseuri: „Versuri, personaje și actori singuratici” de George Banu – despre vieți de actori de la noi și de aiurea, mari actori, și viețile lor pe scene; „Vă rugăm poftiți în vagoane!” de Ovidiu Ivancu – despre ce înseamnă a fi curios, chiar „privind” geamurile locuințelor și ale trenurilor luminate în noapte, imaginându-ți ce se întâmplă în spatele acelor sticle, despre a-ți pune și a pune întrebări și a le descrie răspunsurile; „Mistificarea ca strategie defensiv-ofensivă” sau „Despre G. Călinescu postbelicul” de Nicolae Mecu – modalități prin care marele critic literar încerca să salveze marea literatură românească de sub tăvălugul și presiunea perioadei proletcultiste, fiind vorba de clasicii literaturii, de la Eminescu la Bacovia.
O analiză documentată, după cum rezultuă din titlu, este articolul semnat de Traian D. Lazăr, intitulat „Suita literară. Reprezentanți și precursori”. Autorul propune și conturează o nouă specie a prozei, «suita literară», analizând scrieri și opere literare. Numită și definită prin comparație/asemănare cu speciile existente: jurnal atipic, enciclopedie a înțelepciunii, jurnal de idei, antologie, noua structură se apropie ca formă de „suita muzicală”, care este constituită din mai multe părți ori dintr-un ciclu de piese, scrise în aceeași tonalitate. Suita literară este o sinteză de specii și subspecii literare analitice precum aforismul, reflecția, maxima, proverbul, eseul, nota de semnal, nota de lectură, portretul literar, definiția etc. Autorul mai face precizarea că suita literară, ca structură, dar fără a fi denumită astfel, se practică de cel puțin un secol. Autorul face referire în analiza sa la cei mai reprezentativi, Gheorghe Grigurcu dintre contemporani, iar dintre predecesori Lucian Blaga, Mircea Horia Simionescu.
În comentariul literar «Lectura – spațiu co-creativ» de Ioana Scoruș întâlnim o definiție a cărții: „O carte nu e ceea ce a scris autorul, este ceea ce cititorul a perceput. Iar o carte nu există, dacă nu există un cititor care s-o deschidă. Cartea este locul de întâlnire dintre cei doi, DACĂ va fi dat ca întâlnirea să aibe loc. Probabil, de aceea se spune că cititorul îl creează pe scriitor...”
Cronici și recenzii literare: Mircea V. Ciobanu – despre volumul de proze «Zilele lui Oreste» de Vitalie Ciobanu (Ed. Humanitas, 2019); Christian Crăciun – despre «Infrapaginal. Jurnal 2000-2018» de Ciprian Măceșaru (Ed. Cartex, 2019); Gheorghe Grigurcu – despre «Mihai Eminescu. Dicționar monografic. Oamenii din viața lui» de Zenovie Cârlugea (Ed. Tipo Moldova, 2019); Irina Petraș – despre «Geometrizări», critică literară de Constantina Raveca Buleu (Ed. Limes, 2019); Raul Popescu – despre «Zeppelinul piticului», proză de Marian Ilea (Ed. Paralela 45, 2018); Tudorel Urian – despre «Imaginea românilor în operele scriitorilor maghiari» de Felician Pop, prefață de George Achim (Ed Limes, 2019); Rodica Grigore – despre «Grădina de piatră» de Nikos Kazantzakis, traducere și note de Alexandra Medrea-Danciu (Ed. Humanitas Ficton, 2018); Ion Buzași – despre «Biografii lexicale» de I. Funeriu (Ed. Brumar, 2019).
Semnează proză: Petru Cimpoeșu, Dan Stanca, Olga Pâslaru, Constantin Rupa, Lucian Bureriu, Alexis Panselinos (prezentare și traducere de Maria-Gabriela Constantin). Semnează poezii: Leo Butnaru, Andrei Zanca, Emilian Galaicu-Păun, Petru Ioan Crețu, Menuț Maximinian, Gheorghe Vidican, Peter Handke (Premiul Nobel pentru literatură 2019 – prezentare și traducere de Geo Vasile).