Teologia post-decembristă a Părintelui Academician George Remete

„Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra?...Voi sunteți lumina lumii...Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5, 13-16)

            Aceste cuvinte profunde definesc imaginea și rolul preotului din toate timpurile. Iar acest rol nu presupune doar a vorbi despre Dumnezeu sau a propovădui principiile evanghelice, ci este o adevărată făclie de lumină care risipește întunericul nopții sufletelor oamenilor.

            Preotul poate fi considerat un luptător permanent împotriva ispitelor de tot felul, un „adevărat atlet al lui Hristos”. Într-o lume secularizată, biciuită de vicii, stres, aparențe și neadevăruri, misiunea sa este din ce în ce mai  covârșitoare și grea totodată, dar prin jertfă și slujire, poate să îl facă pe om părtaș fericirii veșnice, fericirii celei de Sus.

            Dovadă a celor afirmate stă evenimentul care a avut loc duminică, 15 iunie, în Catedrala „Coroana Maicii Domnului Panta Nasa”și anume, lansarea cărții „Teologia post-decembristă ” a părintelui academician George Remete. Activitatea cultural-religioasă se datorează inițiativei și implicării părintelui protopop Marius Pintican, întruchiparea a ceea ce definește preotul ca fiind „un om printre oameni”. Misiunea părintelui Marius Pintican este extrem de complexă, începând și fundamentându-se pe moștenirea lăsată în dar de către tatăl Domniei sale, vrednicul de pomenire, pr. Ioan Pintican, ce l-a învățat, de mic, după cum mărturisește pr. Marius, „alfabetul credinței”, continuând cu aceea de președinte al Asociației Filantropia Ortodoxă și fiind încununată cu învestirea în funcția de protopop al Bistriței. Doctor în Teologie, părintele Marius Pintican nu s-a limitat în a sluji la Biserica „Sfinții Petru, Pavel și Andrei” și a pune în practică cele dobândite pe băncile Seminarului Teologic  Ortodox din Cluj-Napoca și apoi ale Facultății de Teologie din cadrul U.B.B. Cluj-Napoca, unde a absolvit și studiile de Master și apoi Școala doctorală „Isidor Todoran” ci,  prin Asociația Filantropia, s-a dovedit a fi, împreună cu toți cei implicați, un bun samarinean pentru cei bolnavi și  singuri, pentru cei fără adăpost, un mângâietor al suferinței omului aflat în neputința sufletească sau trupească.

            Organizarea evenimentului lansării cărții pr. academician George Remete a prilejuit o adevărată cominiune spiritual-culturală de care s-au bucurat credincioșii bisericii noastre. Cartea ce a fost subiectul evenimentului de o înaltă ținută moral-religioasă, „Teologia post-decembristă”, pornește de la un paradox al Bisericii, sfințenie și patologie, dar și de la imaginea acesteia, ca fiind un organism teandric, adică dumnezeiesc și omenesc în același timp.

            Părintele Protopop Marius Pintican, amfitrionul evenimentului, face o elegantă prezentare părintelui academician George Remete, în semn de bun-venit, continuând cu prezentarea invitaților care vor da contur și culoare sărbătorii lansării de carte: părintele Ioan Pintea, director al Bibliotecii Județene Bistrița-Năsăud, scriitor, slujitor așadar al altarului Bisericii, precum și al condeiului; părintele prof. Nicolae Feier, scriitor, cercetător, istoric, realizator al unei emisiuni cu tematică religioasă de peste 22 de ani la AS TV, inspector la disciplina religie timp de 12 ani; domnul Augustin Zegrean, președinte al Curții Constituționale, pr. Ioan Bujor, slujitor la Parohia ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul”, un om apropiat pr. academician George Remete.

            Părintele dir. Ioan Pintea face o călătorie captivantă printre titlurile cărților pr. George Remete, printre care: „Dorul”, condiție românească a ființei, numit astfel de către autor, și - din nou un paradox, unic de astă dată – atât revoltă, cât și revanșă; „Cunoașterea prin tăcere”, în care părintele scriitor arată că din „Tăcerea Primordială s-a născut cuvântul”; Providența Divină”; „Dogmatica ortodoxă” și multe alte opere de o mare valoare. Părintele Ioan Pintea face referire, de asemenea, la „denaturările” pe care le aduc noutățile și specificul teologiei post-decembriste și care vor să pună cumva în umbră valorile indiscutabile anterioare perioadei criticate sau discutate în lucrarea de față, amintind: noutățile dogmatice, ale limbajului, cele liturgice, noutățile ctitoriei, ale pelerinajului, cele ale „realizărilor”, noutățile responsabilității, ale autorității, ale laicității, infidelitatea față de teologie și origine, vedetismul teologic.

            Evenimentul al cărui protagonist este părintele academician și scriitor George Remete, prin cartea pe care o aduce în fața credincioșilor cititori, vine să atenționeze sau să vorbească despre pericolul care vine înspre teologia românească, înspre valorile autentice, odată cu furtuna de informație, de informații care sunt aduse din Occident. Dar există adevărați apărători ai dreptei credinței și ai legii strămoșești care, asumându-și misiunea de „apostoli ai lui Dumnezeu pentru credincioși”, sunt expresia vie a versurilor lui Coșbuc, fiind „suflet în sufletul neamului” nostru și reprezintă „durutul” din rănile noastre. Aceștia luptă pentru adevărurile evanghelice, pentru umanizarea omului care are mai nou are un mod de viață supus consumismului, axat pe somatic, și nu pe spiritual, aceștia afirmă și își asumă valoarea autentică, sunt ei înșiși expresia acesteia, iar un astfel de exemplu este părintele profesor Nicolae Feier, invitat la acest eveniment, ca și la multe altele, pe plan local, în afara granițelor județului și chiar ale țării. A susținut un șir de conferințe ca profesor visiting, sub egida ICR și IGF, la Bari, în Italia, la San Giovani Rotondo, la canonizarea lui Padre Pio, alături de prof. dr. Dorel Cosma, precum și la Constantinopol și în numeroase alte locuri în care a evidențiat inclusiv temele pe care le dezvoltă în cartea aceasta pr. acad. George Remete. Ținându-se cont de vasta sa operă teologică, istorică și mitologică, a fost laureat, la Bari, cu Premiul Gold Star (Oscar) pentru Cultură Mondială Identitară, în cadrul Galei IGF, reprezentată și condusă cu dăruire de către prof. dr. Dorel Cosma, invitat de asemenea la acest eveniment din Catedrala „Coroanei”.

            Părintele prof. Nicolae Feier face cunoscută valoarea națională și internațională a unei personalități teologice, scriitoricești, culturale, părintele academician George Remete. Spre o înțelegere mai profundă a felului în care scriitorul vede teologia românească în momentul de față, părintele Nicolae Feier pornește de la ceea ce Sf. Maxim Mărturisitorul spunea despre „starea de degringoladă” în care a intrat aceasta, deoarece a urmat modelul occidental ex abrupto. Însă părintele Remete ne „adună din împrăștiere”, subliniază mai departe părintele profesor. Arată că tot întoarcerea la rădăcini, la teologia străveche este răspunsul la căutările și neliniștile noastre, iar critica la adresa risipirii din sfera teologicului post-decembrist și nu numai pe care o a face autorul în opera sa nu este una severă, ci una echilibrată.Venind în completarea „criticii” aduse perioadei de după 89, părintele profesor vorbește despre onomastica actuală, despre felul în care nume românești, nume de sfinți sunt uitate, luându-le locul cele neologice. Asta nu este o dovadă a faptului că am uitat cine suntem, cine ne sunt părinții și strămoșii? Că suntem atât de naivi să credem că fără rădăcini și fără un pământ bum, nu vom da rod!

Preotul este numit „părinte”, și asta pentru că, după cum spunea și scriitorul francez Lamartine, el este omul tuturor. Este un om care devine „mângâietorul tuturor sufletelor și trupurilor; un om al cărui cuvânt cade de sus asupra inteligențelor și asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeiești.” Părintele George Remete, prezentându-și lucrarea, insistă asupra devalorizării și estompării acestei imagini. Explozia informațională, evoluția tehnicii, digitalizarea anulează uneori inteligența și puterea minții coborâte în inimă. Și probabil de acolo începe prăpastia. Critica părintelui academician este un semnal de alarmă, autorul întrebându-se la un moment dat, în paginile cărții sale: „Pot oare Biserica, credința, realitatea și adevărul religios pe pământ să rămână neinstituționale, să nu se colectivizeze?” Nu cred că este vorba despre un pesimism aici, ci despre o privire reală înspre „noi, noi, epigonii...Simțiri reci, harfe zdrobite,..”

Amfitrionul evenimentului, parintele protopop Marius Pintican, aduce, într-o notă de armonie și echilibru, un suflu de nădejde și încredere că cei care au pierdut calea o vor găsi-o și că de asemenea sunt, în generația post-decembristă de teologi, exemple de trăire creștină, punând suflet și viață pentru credincioșii ce le-au fost încredințați spre a-i păstori.

Domnul Augustin Zegrean, precum și părintele Ioan Bujor bucură pe cei prezenți la eveniment, rostind cuvinte alese, oglindind atât subiectul lucrării părintelui academician, precum și personalitatea autorului.

Este o onoare și o bucurie de a avea parte de asemenea evenimente de o înaltă ținută în Catedrala „Coroanei”, de a avea invitați erudiți și cu adâncă simțire, iar acest lucru se datorează părintelui protopop Marius Pintican.

În concluzie, cred că este vorba de o întoarcere mai atentă la sufletul nostru, la noi înșine, la virtuți și la spiritualitatea noastră, pentru că ce este mai important, ce este vital, nu vine din „construcția financiară a lumii, ci din partea morală a lumii”, adevăr afirmat ce către părintele Constantin Necula.