“TIMPUL PETRECUT ÎN BISTRIŢA

–TIMPUL PETRECUT ÎN LIVIU REBREANU –

ÎMI VA RĂMÂNE ÎN MINTE CA O PLĂCUTĂ AMINTIRE”

Începând cu luna septembrie 2008, în Colegiul Naţional “Liviu Rebreanu” Bistriţa şi-a desfăşurat activitatea, alături de colegii români, d-şoara Judith Anschütz din Germania.

Născută la 3 mai 1983 în Paderborn, tânăra studentă din Köln a optat pentru o bursă a Fundaţiei Robert Bosch, care îi oferea trei luni de practică pedagogică în străinătate.

M.A.: “D-şoară Anschütz, ce v-a determinat să alegeţi România?”

J.A.: “În primul rând am dorit să adun experienţă practică înainte de a păşi în viaţa profesională şi am considerat că este foarte important să observ şi să trăiesc experienţe pedagogice cu totul deosebite faţă de ceea ce cunoşteam eu din Germania. Astfel, am profitat de şansa oferită şi am ales România. De fapt, este prima mea şedere mai îndelungată într-o ţară străină şi este interesant faptul că nu am reuşit doar să cunosc această ţară, ci am reuşit în această perioadă să mă cunosc mai bine pe mine însămi.”

M.A.: “În ce a constat activitatea dumneavoastră?”

J.A.: “De fapt sunt absolventă a Facultăţii de Pedagogie Specială – disciplinele Matematică şi Limba Germană. În prima săptămână am suplinit la clasele a X-a şi a XI-a – secţia germană, dar după aceea m-am implicat doar la clasele primare ale Colegiului şi anume la cele cu predare în limba germană. Am asistat la ore, am sprijinit învăţătoarele sau am ţinut efectiv ore de limbă germană, matematică, ştiinţe ş.a. Cu clasa a III-a am desfăşurat chiar un proiect referitor la Basm, cu care ne vom prezenta la concursul internaţional <>. Chiar şi în afara şcolii m-am străduit să-i ajut pe elevi să-şi perfecţioneze cunoştinţele de limbă germană.”

ă>

M.A.: “I-aţi sfătui şi pe alţi studenţi să opteze pentru Bistriţa?”

ă>

J.A.: “Nici nu încape îndoială! C.N.L.R. este o şcoală care merită recomandată călduros. M-am simţit excelent aici! De la început am fost primită prietenos, iar colegele din secţia germană s-au preocupat de confortul meu în mod deosebit. I-am îndrăgit repede pe dascăli, iar despre elevi… ce să mai spun: sunt minunaţi – sunt scumpi, angajaţi şi dornici de a afla cât mai multe! De câte ori un prichindel căuta cu disperare cuvântul nemţesc potrivit pentru a mi se adresa, inima îmi bătea cu emoţie…eram fericită!

Sunt tare recunoscătoare că mi s-a oferit posibilitatea de a acumula atâtea experienţe şi trebuie să spun că despărţirea îmi va cădea foarte greu, căci timpul petrecut la Bistriţa – timpul petrecut în Liviu Rebreanu – a fost o experienţă unică.”

ă>

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]