Tradiţii de Sânziene

In fiecare an, pe 24 iunie, romanii marcheaza sarbatoarea Sanzienelor – o sarbatoare populara, pagana, celebrata din cele mai vechi timpuri, care si-a castigat dreptul de a figura in calendarul religios-ortodox.

In traditia crestin ortodoxa, 24 iunie este ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, adus pe lume la batranete de Elisabeta, eveniment ce pregateste minunea nasterii Mantuitorului.
Sanzienele sau Dragaica, celebrate tot pe 24 iunie, reprezinta sarbatoarea iubirii si a fertilitatii, de aceasta legandu-se o serie de ritualuri pentru sanatatea oamenilor si belsug, ca si tot felul de practici prin care fetele isi afla sortitul si momentul in care se vor marita.
Sarbatoarea Sanzienelor isi are originile intr-un cult roman pentru zeita Diana, sustin unii specialisti, numele de Sanziana, asa cum este cunoscuta sarbatoarea autohtona in special in Ardeal, provenind din “Sancta Diana”, in timp ce in Muntenia si Oltenia se sarbatoreste Dragaica, dupa numele slav. Alti specialisti sustin ca sarbatoarea isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui, sanzienele fiind adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora.

In Noaptea de Sanziene, femeile culeg tot felul de flori si ierburi, care, ulterior, vor fi folosite contra bolilor si altor rele.

Legendele spun ca sanzienele, niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii, se prind in hora si dau puteri magice plantelor. Ele sunt zanele bune care fac culturile sa rodeasca, dau prunci sanatosi femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele si tamaduiesc bolnavii. Daca, insa, oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara si devin asemenea zanelor rele cunoscute in popor drept iele sau rusalii – descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice. Se crede ca in Noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure, iar cine le vede ramane mut sau innebuneste.

Localnicii din satul bistritean Maieru pastreaza obiceiul vechi de cateva sute de ani ca, in ajunul sarbatorii de Sanziene, sa aprinda focuri prin care sar pentru a se purifica – jocul calusarilor.

In unele locuri, fetele culeg niste flori mici, galbene, numite sanziene, in muzica si chiuiturile flacailor, care sunt apoi impletite in forma de cerc pentru fete si de cruce pentru baieti. Aceste cununi se pun in casa, pe porti, la ferestre, pe suri, pe stupi si chiar pe ogoare, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria, vor aduce noroc, sanatate si belsug.

Pentru a-si afla norocul in dragoste, domnisoarele arunca aceste cununi pe un acoperis – iar daca ele raman prinse inseamna ca tanara respectiva se va marita curand, sau peste vite: daca nimereste una tanara, fata se va casatori cu un tanar, iar daca i se prinde cununa intr-una batrana, un om in varsta ii va fi alesul.

Totodata, pentru a-si visa sortitul, fetele dorm in noaptea de Sanziene cu un buchetel din aceste flori sub perna.

De asemenea, exista o superstitie populara specifica acestei sarbatori, potrivit careia in ziua de Sanziene oamenii nu trebuie sa se imbaieze, deoarece vor spala fortele magice care ii inconjoara in aceasta zi. Insa, o alta superstitie spune ca indragostitii care fac impreuna baie in rau sau in mare de Sanziene se vor iubi toata viata.