Tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti la Ilva Mare

Satul românesc reprezintă din cele mai îndepărtate timpuri vatra de viețuire a neamului nostru, locul unde alături de ocupațiile specifice fiecărei zone geografice și-a făurit o civilizație, o cultură proprie, păstrând de-a lungul istoriei datinile și obiceiurile de mare frumusețe și originalitate, o matcă de tradiție și valori. Aceste valori materiale și spirituale trebuie păstrate cu sfințenie de către noi, urmașii celor care prin trudă și abnegație ne-au lăsat acest inestimabil  tezaur. Din păcate, observăm că în ultimul timp în satele noastre se păstrează tot mai puțin portul popular tradițional, hora satului a dispărut peste tot, iar tradițiile sunt înlocuite cu "noua cultură" balcanică sau occidentală.

            Localitatea Ilva Mare este din acest punct de vedere un loc binecuvântat unde portul și obiceiurile strămoșești se mai păstrează și astăzi. În urmă cu 40-50 de ani, văile și dealurile ilvene răsunau încă de cântecele doinite ale secerătoarelor și de fluierele păstorilor care-i păzeau turmele de oi de pericolul lupilor. Printre cântece, noi cei mici care eram responsabili cu aducerea apei cu care secerătoarele să-și potolească setea, ascultam și poveștile despre obiceiul cununii de grâu, despre ce făceau în șezători, despre feciorul lui cutare care a chemat în "bere" pe fata cutare cu toate că...și atunci ca de când lumea erau "povești"... Aceste povești, ca și cele auzite de la părinţii și bunicii mei, dar și cele culese de mine cu elevii de la școală timp de peste 45 de ani de învățământ, au stat la baza conservării și valorificării tradițiilor și obiceiurilor strămoșești în cadrul Ansamblului de tradiții și obiceiuri strămoșești "Cununița" din Ilva Mare. Cu membrii acestui ansamblu, am încercat să transmitem mai departe zestrea spirituală a ilvenilor mari, păstrată nealterată de secole. Am arătat lumii frumusețea portului de pe Ilve prin spectacole pe scenele din județ, din țară și de peste hotare, dar și obiceiuri tradiționale păstrate de-a lungul timpului cum sunt jocul tradițional "Sârba cu fetele", "Sâmbra oilor", "Șezătoare la Ilva  Mare", filmată de d-l Alexandru Uiuiu din 2001 și prezentată la Festivalul de la Milano, Obiceiuri de iarnă pe Valea Ilvelor, un festival itinerant în cele 6 comune ilvene- XXVII de ediții și multe alte acțiuni de valorificare a tezaurului ilvean.

        Am să mă opresc astăzi asupra unui obicei străvechi care a devenit în ultimul timp un adevărat "brand" al ilvenilor mari și nu numai. Despre "Belciugarii din Ilva Mare" există astăzi multe discuții cu privire la originea acestui obicei (că ar fi preluat de la moldoveni sau din alte părți...). Cert este că în urmă cu peste 200 de ani, preotul Grigore Gălan a lăsat înscrisuri despre belciugari, iar fiul acestuia, învățătorul cronicar Pavel Gălan în "Historia Parohiei Ilva Mare" scria, în anul 1863, la capitolul "Sărbători de peste an" că "La Crăciun umblă în ajun sara colindători și belciugari". Apoi, de-a lungul timpului, colindătorii și belciugarii fac parte din cotidianul comunității ilvene cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Am folosit adineaori termenul de "brand", poate era mai potrivit un obicei împământenit aici de secole, permanentizat, care nu a dispărut niciodată chiar în timp de război, și care, dacă avem grijă de el, nu va dispărea niciodată pentru că face parte din ființa, din cultura ilvenilor mari.

"Belciugarii din Ilva Mare" sunt cunoscuți astăzi în întreaga țară și Europă. Au întâmpinat pe reprezentanții Europei la București, la 31 decembrie 2006, cu ocazia aderărării României la Uniunea Europeană, sunt prezenți de peste 20 de ani la Festivalul de tradiții de la Muzeul Satului din București, au fost prezenți pe marile scene ale țării, la Cluj- Napoca, Piatra Neamț, Vatra Dornei, Vișeu, Bistrița, Năsăud, dar și la Paris în anul 2019, alături de Junii Sibiului și Urșii de la Asău. Au încântat milioane de telespectatori în urma vizionării filmărilor cu și despre "Belciugarii și colindătorii din Ilva Mare – Bistrița-Năsăud", începând din anul 1993 când la Festivalul de obiceiuri și colinde ilvene, domnii Cherecheșiu au transmis pe postul național TVR "Belciugarii din Ilva Mare". Au urmat apoi emisiuni la Antena1, B1 TV, Kanal D, cât și o serie de filmări și emisiuni la Digi 24 și Trinitas TV. Întotdeauna formațiile noastre de belciugari au respectat niște cutume străvechi și atunci când s-au urcat pe scenă (oriunde, în orice localitate din zonă sau din țară) au făcut-o numai  în costume populare tradiționale,(exceptând binențeles ursul și țiganul) și au îmbrăcat turca (capra) cu cele mai frumoase covoare scoase din lada de zestre sau luate de pe pereți din casa de părade (camera de oaspeți). De aceea, la Ilva Mare, belciugarii reprezintă un fenomen social, copiii de la 2 anișori învață bătaia turcii şi ritmul jocului. În preajma sărbătorilor de iarnă, curtea școlii e plină de grupulețe, de la grădinari și până la clasele terminale care se întrec  în măiestria jocului belciugarilor, măiestrie care este apoi probată în seara de ajun cănd colindă pe la casele gospodarilor.

Dar...în perioada sărbătorilor de iarnă din acest an am primit mai multe semnale de la cetățeni din comună că obiceiul nostru este preluat de tot mai multe formații din zonă și mai nou din întreg arealul județului, care prezintă belciugarii noștri mai mult sau mai puțin autentic. În ziua de Bobotează, când am ieșit de la Biserică, am fost oprit și interpelat de mai multe grupuri de ilveni care mi-au cerut să luăm atitudine față de unele manifestări "vulgare" despre frumosul nostru obicei cu care comunitatea ilveană se mândrește. Mi-au fost trimise mai multe filmulețe care efectiv m-au întristat foarte tare. Obiceiul nostru strămoșesc era prezentat pe scenele din multe localități din județ și din țară  și chiar pe posturi de televiziune ca o parodie după belciugarii noștri, dar prezentat "Belciugarii din Bistrița Năsăud", obicei pus în scenă de numeroase formații din întreg județul. Nu mare ne-a fost mirarea ca pe scenă să vedem grupuri de tineri îmbrăcați  în blugi, adidași sau în pantofi cu toc, câteva turci (capre) acoperite cu o "păturică" dintr-un material sintetic ... cu o coregrafie îndoielnică, cu o strigătură copiată de pe net sau îmbunătățită modern, cu bucăți din muzica noastră, altele împrumutate din alte zone. Aceștia  au prezentat obiceiul belciugarilor pe scene din diferite locații (vezi filmulețe pe youtube.). Nu eram supărați dacă era prezentat ca "turca sau jocul caprei din Bistrița Năsăud", pentru că în mai multe localități din județ există acest obicei. Dar obiceiul "Belciugarii din Ilva Mare" este numai unul singur păstrat din moși, strămoși și comunitatea ilveană nu acceptă ca el să fie batjocorit.

Noi îi învităm pe toți cei care doresc să pună în scenă obiceiul ilvean "Belciugarii" să vină la noi în localitate sau la Școala noastră din Ilva Mare, oricând, în orice zi, la una din grupele de la grădiniță sau la oricare clasă din școală și să vadă pe viu, aici la rădăcină, cum se joacă "Belciugarii”. O să aibă ce învăța... Cred că noi toți care ne implicăm în păstrarea și promovarea moștenirii lăsate de moșii și strămoșii nostri trebuie să luăm poziție față de alterarea acestora, de pătrunderea kitsch-ului pe scenele noastre. Nu mai este mult până ajungem și noi la pierderea frumoaselor noastre tradiții și obiceiuri ca în țările din vestul Europei, că nu mai este mult până la dezastru... De aceea comunitatea ilveană protestează împotriva alterării obiceiurilor strămoșești și trage un semnal de alarmă. Sper să fim auziți...  

În numele comunității ilvene semnează prof. Pavel Berengea și prof. Mihaela Todică Gherasim