La noi

Trei crai cercetători

Cartea ”Familiile din Năsăud în anul 1869. Contribuţii de demografie istorică” (2010) e exemplară pentru ceea ce înseamnă valorificarea documentelor de arhivă. Autorii ei – Ioan Bolovan, Adrian Onofreiu, Viorel Rus – au scos din latenţa şederii amorfe, de pe rafturile Serviciului Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale, acte din vechimea secolului 19, cercetându-le, prelucrându-le cu o acribie ştiinţifică uimitoare, încât, împreună cu studiul introductiv, legenda simbolurilor, anexele, ilustraţiile, indicile familiilor a rezultat un tom de peste 48o de pagini.

După ce stărui asupra unor pagini, iar pe altele le străbaţi pe diagonală, îţi spui, cu admiraţie: ”Dom,le, acestor cercetători nu le-a scăpat nimic!” Tabelele au 14 coloane distincte, fiecare nume trecute prin ele oferindu-ţi, lapidar, un fel de curriculum vitae: ”nr, crt. al familiilor, nr. crt. al persoanelor, numele şi prenumele, genul (sexul), data naşterii, religia, starea civilă, profesia, ocupaţia şi sursele de existenţă, indigenia, prezenţa, ştiinţa de carte, animale aflate în proprietate, observaţii.”

Sunt îndreptăţiţi cei trei cercetători să afirme, cu satisfacţie nedisimulată: ”După ştiinţa noastră, este prima restituire de acest gen pentru o localitate de pe cuprinsul Transilvaniei.”

Nu trec mai departe în a aprecia conţinutul şi valoarea acestei opere ştiinţifice. Dintr-un motiv personal-sentimental. Revin la studiul introductiv, în care m-a impresionat mai cu seamă capitolul ”Habitat şi locuinţe” în spaţiul Năsăudului, 1869.

Descrierea unei gospodării, a casei, a interioarelor şi a folosinţelor , lor mi-a provocat duioase aduceri aminte. Am cunoscut, în adolescenţă (şi am şezut acolo, în răstimpuri) casa bunicilor mei de la Dumbrăviţa (sat-izvor al familiilor Cotuţiu), deopotrivă, cea a bunicilor dinspre mamă, din actuala stradă Beclenuţ, ”Peste Apă” – cum îi ziceau vechii beclenari.

Desigur, ”modul de organizare şi funcţionare a gospodăriei” era ”expresia vieţii economice a ţinutului Districtului grăniceresc Năsăud”, iar casa ”arăta poziţia /proprietarului/ în cadrul proprietăţii din care făcea parte” – remarcă autorii. Eu am recunoscut – ca o reverberaţie din alte timpuri - ceea ce ei au descris.

Dar, având posibilitatea de a compara habitatul şi locuinţa din zona Năsăud cu acelea din jurul Becleanului şi de pe Valea Ilişuii, ultimele două spaţii neintrate în perimetrul Districtului, s-ar putea ajunge la o concluzie cu două faţete: Stilul de viaţă, calitatea ei, din zona Năsăud, au iradiat pe Someş în jos şi peste dealuri, spre Ţibleş; şi/sau ele erau constituite de veacuri într-o unitate de structuri cutumiare. De aceea, gospodăria şi casa din aceste trei ţinuturi au deosebiri nesemnificative.

De aceea, paleta lexicală a acestora e comună, privitor la interiorul casei; o ştiu, pentru că am cunoscut amurgul acestei lumi şi care acum mă face nostalgic. Iată: tinda, vetriţa,, coptături, blide, canceauă, berbinţe, draniţe, feştile, hăizaş, padiment ş.a.

Curm aici mărturisirile, nu înainte de a observa că arhivele aşteaptă a fi cercetate perseverent, ritmic, fiindcă abia aşa îşi au motivaţie instituţională; de asemenea, ceea ce rezultă din astfel de demersuri – cărţile – intră într-un circuit al climatului cultural care dă, prin mesajele trecutului, consistenţă prezentului necesar (şi nu prezentului impostor), cât şi viitorului dorit.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5